31 Ianuarie 2007 – MIHAI DRISCU: ”OGLINDA CU MEMORIE” (Emil Satco)

(Ediţie îngrijită şi postfaţată de Constantin Severin. Prefaţă de Gheorghe Vida. Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera“, Suceava, 2006, 157 pag)

Venită din partea doamnei prof. Paula Tudose, şef serviciu în cadrul Bibliotecii Bucovinei, ideea unei restituiri „Mihai Drişcu“, critic de artă născut în Suceava şi afirmat la revista „Arta“ din Bucureşti, a fost îmbrăţişată de conducerea Bibliotecii, care i-a solicitat cunoscutului poet Constantin Severin concursul pentru realizarea acestui act reparatoriu. Spunem reparatoriu, pentru că, Mihai Drişcu, „teoretician de marcă din artele vizuale“, cum îl numeşte Gh. Vida, în afara unui volum publicat postum (Carnet de critic), nu s-a bucurat până în prezent de o prezentare monografică, aşa cum merită. Cartea întocmită de Constantin Severin, şi-a propus să ne prezinte primii paşi în domeniul literelor făcuţi de adolescentul Mihai Drişcu. După cele câteva cuvinte introductive scrise de Gh. Vida, un început de Jurnal ne dezvăluie fragmente din trăirile liceanului în anii 1960-1963. Urmează povestirea S.F. „Al doilea sfârşit al Atlantidei“. Addenda reproduce o Autobiografie din care aflăm intenţia criticului de a publica un volum „Urgenţe sociale în promovarea artei“ care, din păcate, nu a mai ajuns la finalizare. C. Severin, în postfaţa-eseu Mihai Drişcu, un dresor al Destinului, şi-a propus să reconstituie „miracolul formării spirituale a celui mai important critic de artă din istoria culturală a Bucovinei“. Din istoria actuală, am spune noi, pentru că, nu trebuie să uităm că Bucovina a mai avut un critic de artă important, pe Eugen Pohonţu care, prin scrierile sale a pus piatră de temelie în critica de artă bucovineană. C.S. pătrunde în intimitatea procesului de formare a acestui intelectual de excepţie, care putea, tot atât de bine, să fie scriitor, cum a fost un desăvârşit cunoscător şi interpret al universului artelor plastice. Autorul rememorează, cu discreţia cuvenită, momente din viaţa de familie, unele aspecte ale activităţii profesionale (apelând la memoria unor prieteni sau apropiaţi) şi sfârşitul tragic al criticului, care încă mai ridică semne de întrebare. Cartea Oglindă cu memorie, pentru a cărei apariţie şi-a dat girul şi directorul Bibliotecii, prof. Gabriel Cărăbuş, este o nouă contribuţie a acestei instituţii la opera de valorificare a moştenirii culturale şi spirituale lăsate de marii fii ai Bucovinei. În cazul lui Mihai Drişcu presupunem că este vorba doar de un demers introductiv la ceea ce va urma, sau va trebui să urmeze.

EMIL SATCO