Editura Dacica, 2007

Într-un interviu dat de curând , marele român Dumitru Manolache se întreba , cu gândul la riscurile pe care şi le-a asumat prin apariţia cărţii domniei sale ,,Tezaurul dacic de la Sinaia :legendă sau adevăr ocultat ?”: << Ce te faci dacă adevărul te sufocă ? >>. Am simţit că această întrebare conţine în ea chintesenţa momentului actual, că a sosit vremea să nu ne mai lăsăm sufocaţi de adevăr dar să-l lăsăm să –i sufoce pe cei care au reuşit să-l ascundă mult prea mult timp.În ultimii ani , ca umil teolog şi istoric , am avut Binecuvântare să mă apropii de inestimabila avere spirituală păstrată în multe lăcaşuri mănăstireşti , de pe întreg cuprinsul ţării, cu speranţa că bunul Dumnezeu mă va ajuta să le dăruiesc şi altora bucuria regăsirii lor într-o viitoare lucrare scrisă .În recenta carte a dlui Dumitru Manolache mi-am regăsit multe dintre întrebările pe care mi le pusesem personal atunci când mă apropiasem de fascinanta trăire de-a lungul veacurilor a Mănăstirii Sinaia . Pe firul unora dintre ele truda mea s-a adâncit şi se alătură cu smerenie dreptului acestui neam la adevăr .VREMEA PUSTNICILOR – PAZNICII CEI SMERITI AI TAINELOR NEAMULUI DACO-ROMAN
<< …Acest fel de daruri şi atâta de tare putere, are milostenia şi Iubirea de streini,cum nu şi mai mult trebuie a fi cinstită, pentru că în legea cea scrisă de Dumnezeu porunca de a doua şi asemenea cea întâiu care zice : Să iubeşti pe aproapele teu ca însuţi pe tine,şi această poruncă prin milostenie se sevârşeste şi întru dânsa se arată, după cum şi proorocul Isaia zice : pe nemernicii cei fără de casă , primeşte-i în casa ta ( aceasta dar şi altele asemenea domnului Dumnezeu ca un Iubitor de oameni prin Sfintele scripturi aretându-ne ) .Si eu robul lui Dumnezeu cel mai mic Mihai Spătar Cantacuzino , am luat pe Dumnezeu întru ajutor ,şi din toată virtutea şi din toată inima şi cu tot sufletul .Si cât ne-au fost putinţă nevoindu-me nu din ceva al meu , ci din cele ce m-au miluit iarăşi prea bunul Dumnezeu şi Stăpân, am zidit din temelie şi am înălţat un schitişor numindu-se Sinaea, după asemenarea Sinaei cei mari,întru slava şi lauda lui Dumnezeuşi întru cinstea adormitei stăpânei noastre Maicii sfinţiei sale,pe apa Prahovei la pustie, sub muntele Bucegiului , ( unde mai naintea zidirei acesteia se aflau Sihaştrii , acolo la pustia aceasta şi neputând trăi de tâlhari ,…) ,a fi zidirea aceasta sihaştrilor acelora şi a altora dupe dânşii, umbrire şi liman de odihnă şi de adăpostire ca să se jertfească Mieluşelul lui Dumnezeu cel curat acolo la acel loc unde fusese cuibul şi locaşul tâlharilor mai nainte,şi spre mai adevărată pază a Sihaştrilor acelora ….pentru ca să nu poată alţii a intra streini , am orânduit canoneşte şi am hotărât să fie purtător de grijă Epitropul sfintei Monastiri Colţea , şi această orânduială să se păzească tot d-auna ;

rugând şi eu plecatul sluga măriilor voastre de obşte la toţi luminaţii Domni şi câţi va mai rândui Domnul Dumnezeul a fi Domni şi Stăpâ-nitori ţări acestia , ca pentru dragostea prea cinstitei şi slavitei Maicii lui Dumnezeu întru al căruia nume se cinsteşte acest locaş Dumnezeesc , ca cu stapânească milă să-l umbrească şi se-l păzească subt Dumnezeescul acoperământ , pentru ca să aveţi şi mariile voastre veşnică pomenire şi darul Maicii lui Dumnezeu amin ; şi acest aşezemânt şi această orânduială să stea şi să se păzească ne clintit în veşnică pomenire . >>
Aşezământul Spătarului Mihail Cantacuzino, ctitorul şi fondatorul Mănăstirii Sinaia –15 octombrie 1694 ( ,,Ctitoricescului Aşezământ ”- 1694-Biblioteca Academiei Române )

Mănăstirea Sinaia , aşezământ monahal clădit pe temeliile peşterilor pustnicilor şi monahilor de demult , are un impresionant trecut, aşa cum au toate lăcaşurile, mai cu seamă cele presărate la răspântie de istorie .Mănăstirile au fost oaze de viaţă duhovnicească , de mângăiere şi de apropiere de Dumnezeu . Mănăstirile au fost vetre de cultură , de lumină pentru credinţa Bisericii noastre , prin perpetuarea şi cultivarea limbii , a identităţii româneşti şi a credinţei ortodoxe a neamului nostru .

Primele dovezi ale prezenţei oamenilor la poalele muntelui Furnica , pe platoul ce coboară pe Valea Prahovei , sunt vestigiile de bronz descoperite şi datate în perioada 1800-1700 î.d.Hr . Viaţa continuă fără întrerupere pe aceste meleaguri , oamenii îndeletnicindu-se cu creşterea animalelor , existând dovezi că aici , cu secole în urmă era o aşezare pastorală stabilă .Drumul Prahovei este , începând cu secolul al XV-lea , folosit şi de către negustori care coborând cu mărfuri dinspre Braşov pentru oraşele din Tara Românescă sau de la Dunăre căutau adăpost la localnici , sau adesea la pustnicii care-şi duraseră lăcaşuri la umbra codrilor , sub privirea ocrotitoare a lui Dumnezeu .Schitul ,, Sfânta Ana ’’ , ridicat în 1453 , a fost mai degrabă o mică capelă pentru pustnicii de prin împrejurimi , care se adunau o dată pe săptămână la rugăciunea comună şi împărtăşanie cu Sfintele Taine . Inainte ca la poalele muntelui Furnica din lanţul Bucegilor , să se ridice acest edificiu , puţini călători se încumetau să treacă pe aici , dar cu toată pustietatea locului şi greutatea drumului , aici trăiau în linişte călugări solitari , care înălţau rugi pe acest vârf de munte , ca odinioară preoţii strămoşilor noştri daci.Incă din începuturi, aceşti călugări s-au adăpostit în crăpăturile stâncilor şi în peşterile acestor munţi, mai târziu în bordeie de piatră şi schituri de lemn, pentru ca departe de lume şi de zgomotul ei să trăiască apărând tainele lăsate lor şi veşnica cinstire a lui Iisus Hristos .În acest loc , într-o poiană de odinioară , lângă un izvor de apă ce a rămas până astăzi să confirme cu prezenţa sa legenda , un călugăr ,păzitorul schitului Sfântul Nicolae , în timp ce-şi făcea rugăciunea într-o noapte a lunii august a anului 1683 a auzit glasuri îngereşti care premăreau pe Maica Domnului .Ajuns în faţa Mitropolitului acesta îl cheamă şi pe spătarul Mihail Cantacuzino să asculte povestirea călugărului . Marele spătar Mihail Cantacuzino , frate al domnitorului de atunci , tocmai venise dintr-o călătorie la Locurile Sfinte unde ajunsese până la Muntele Sinai , munte unde Moise primise Tablele Legii .

Luând astfel, cunoştinţă de vedenia călugărului , marele spătar , însoţit de vătaful plaiului şi de călugăr , urcă în sus pe apa Prahovei , străbătând strâmtorile până sus în plai , în locul unde călugărul primise minunatul semn divin. Aici , legenda zice , că tare s-a bucurat spătarul de frumuseţea locului , de măreţia munţilor , de susurul apelor Peleşului , care curgea dinspre apus , din Bucegi , unindu-se cu pârâul Valea Rea , care curgea dinspre răsărit , din Gârbova şi se întâlnesc în răul Prahova,ce vine dinspre miazănoapte , formând toate trei , în acest loc , o minunată cruce .

Gândindu-se la pustietatea locului şi la greutatea drumului pe care îl străbătuseră, spătarul se zice că s-a gândit că nu o să poată să-şi ţină promisiunea de a ridica acolo un locaş de rugăciune dar vătaful plaiului l-a încurajat , angajându-se să aducă muncitori cu braţele şi căruţele din munţi , iar lemn şi piatră se găseau acolo din belşug .Ctitoria cantacuzină , biserica mică cu zidurile ce o înconjoară , care păstrează şi acum aspectul unei cetăţi destinată a fi ,, de pază,, a început a fi construită în anul 1690 şi a fost terminată în anul 1695.Una din virtuţile care au înnobilat dintotdeuna sufletul cald al românului a fost şi grija pentru semenul său , faptele caritabile . Exemplul spătarului Mihail Cantacuzino , care întemeiază în Tara Românească ,, Epitropia Sfintei Mănăstiri Colţea ,, de care aparţinea şi administrarea Mănăstirii Sinaia va fi urmat de Grigorie Ghica , care în anul 1735 întemeiază ,, Epitropia Spitalului Sfântul Pantelimon ,, , iar în Moldova , mai târziu , în 1785 domnitorul Alexandru Ion Mavrocordat va întemeia ,,Epitropia Sfântul Spiridon ,, . Aceste epitropii , care aveau să se unească mai tărziu sub numele de ,, Eforia Spitalelor Civile ,, , aveau datoria de a se îngrijii de bunul mers al ctitoriilor , fie ele spitale , biserici sau mănăstiri , chivernisind averea lăsată de ctitori prin testament sau dobândită prin donaţii de la diferiţi domnitori şi boieri de-a lungul vremii .

Referindu-se la averea Mănăstirii Sinaia , Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti , cea care administra aceste averi , va consemna în ,, Catalog ,, următoarele proprietăţi :

·         Moşia Mâneciu cu satul şi cu munţii ei din plaiul Teleajenului (11 190 hectare teren din care 10 208 ha forestier ) ;

·         Moşia Schiuleşti din Plaiul lui Serban, existent în judeţul Prahova şi confirmate prin hrisovul lui Mihai Racoviţă din anul 1742 , 21martie ;

·         Moşia Trestieni cu munţii din apa Doftanei ;

·         Moşia Sărasca de la Podeni cu puţuri de păcură ( însumând ca suprafaţă împreună cu proprietăţile Matiţa şi Delniţa , 936 ha din care 50 ha forestiere ;

·         Tot în judeţul Prohova mănîstirea a mai primit şi moşiile Matiţa şi Delniţa , confirmate de ,, Hotărnicia a 12 Boieri cu letul 7252 ( 1744) aprilie , 8 ,, şi ,, Cartea de hotărnicie cu letul 1767, august 10,, ;

·         Apoi de la ctitor şi de familia acestuia , mănăstirea a mai primit munţii Negraşul şi Fundurile, proprietăţi confirmate de ,, Zapisul cu letul 1684 şi 1685 ,, ;

·         De asemenea a primit şi proprietatea Slănicul –Verbilau , confirmată de hrisovul lui Alexandru Constantin, dat la 22 august 1792; şi muntele Colţii lui Balbeş ,tot în Prahova , proprietate confirmată de ,, Contractul cu letul 1824 , ianuarie 1.

·         În judeţul Buzău , mănăstirea a primit de la ctitor moşia Amaru ( 300 ha teren arabil ) , confirmată de un hrisov dat de Constantin Brâncoveanu la 1 decembrie 1695.

·         În judeţul Brăila a primit de la ctitor moşia de la Batogul ( aprox . 4000 ha teren arabil ) confirmată de ,, Zapisul cu letul 1721 . iulie 3 ,, şi ,, Zapisul cu letul 1758 ,iulie 1 ,, ale lui Cernica Sin Danciu Paharnic şi Mihai Căpitanu cu frate-seu , Zota ,, precum şi moşia Schiau Doiceşti şi parte din Liscoteanca ( cumpărată de la Gheorghe Creţulescu ) confirmate de hrisovul lui Nicolae Mavrocordat , dat la 2 iulie 7224 (1716 ) .

·         În judeţul Ialomiţa mănăstirea a primit proprietatea Călăraşi-Lichireşti , confirmată de hrisovul lui Grigorie Ghica dat la 3 mai 1748 ; de asemenea proprietatea Dudeşti de Baltă ( 11 670 ha teren arabil ) confirmată de hrisovul aceluiaşi Grigore Ghica din 10 aprilie 1733 .

·         În judeţul Argeş , mănăstirea primeşte de la comisul Mihail Cantacuzino moşia Lunca Mârghia , confirmată de ,, Hotărnicia Pleşoianu din 1842 , decembrie 30 ,, .

·         În judeţul Râmnicu –Sărat ctitoria cantacuzină primeşte proprietăţile Stamomireşti –Codreşti , Tigoiu –Olăreni şi Coţatcu ( donate de Serban Cantacuzino şi Pârvu Măgureanu – aprox. 329 ha din care 100 ha forestiere ) confirmate prin ,, Cartea de alegere cu letul 7254 ,martie 6 ,, şi ,, Cartea de alegere cu letul 7235 , decembrie 20 ,, .

Dea lungul vremii , acestor averi ale mănăstirii primite de la spătar sau de la familia acestuia , li s-au mai adăugat şi altele , provenite fie din donaţii fie prin cumpărare ,cum ar fi : Munţii Valea Rea , Gagu Mare , Negraşul, Fundurile , Ziliştea , Soreasca , Trestieni, Valea Babei şi Furnica . ( toate însumând o suprafaţă de aprox. 5200 ha din care 23-25 ha forestier ).

Astfel primul stareţ al Mănăstirei Sinaia , Nicodim , a cumpărat pentru Mănăstire trei munţi : Piscul Câinelui , Seţul şi Găguţul .In timpul celui de-al doilea stareţ , Dionisie mănăstirea a cumpărat muntele Doamnele din Ialomiţa ; iar Nifon , al treilea stareţ al mănăstirei , obţine pentru mănăstire trei moşioare : Izvorul , Poiana Lupului şi moşia de lângă mănăstirea Poiana.

Popa Preda ,, Fagen ot Câmpina ,, şi postelnicul Pătraşcu ( tatăl acestuia ) au donat mănăstirei moşia Slobozia –Vrăjitoarea ( 288 ha teren din care 90 ha pădure ) , unde se afla metocul mănăstirei Sinaia ( actualmente biserică parohială ) .

Jupâneasa Ana dăruieşte mănăstirei proprietăţile Urlaţi , Fântânelele , Via Boului şi Fântânelele –Găiseni .

Monahul Atanasie Bornazul donează moşia Groşeni , de pe Valea Teancului, din Buzău .

Ilie Orbu donează ,, zece stânjeni de moşie de la Podeni –Sărasci ,,

Stanciu Boboc dăruieşte mănăstirii o parte din moşia de la Urlaţi , iar Stroe donează o vie la Filipeştii de Pădure ( Kikirez ) cu pământul ei .

Grigore Ploieşteanu donează o vie la Cernăteşti pe Valea Zidului ,pe pământul Glavaciocului ;

Ion Hangiu donează o vie la Bălţaţi , în dealul Măgurenilor. Smaranda donează casele de la ,, Foişor ot Câmpina ,, . Caliţa donează o moară pe apa Prahovei lângă Câmpina . Misail Bătrânul dăruieşte mănăstirii două odăi în Mănăstirea Colţea din Bucureşti .

Din testamentul ctitorului averile mănăstirii erau administrate de Epitropia de la Colţea , fără ca epitropul să se amestece în atribuţiile stareţului , ci numai administrativ şi sigur , nu fără justificare faţă de instituţia pe care o administra .

Pentru a statornici modul de existenţă a ctitoriei sale, ctitorul va pecetlui aceste averi ale mănăstirii, mai întâi prin însuşi ,,Ctitoricescu Aşezământ”, apoi prin hrisoavele obţinute de la domnitorul Constantin Brâncovenu şi de la alţi domnitori, cât şi prin ,,cărţile,, date de patriarhii Constantinopolului, Ierusalimului şi Alexandriei, prin care erau puşi sub anatemă şi blestem toţi cei care ar încerca să îşi însuşească din averea mănăstirii spătarului Mihail Cantacuzino.

<<Si am întărit domnia mea , această milă şi cu mare blestem ca în urma domniei noastre pe carele Domnul Dumnezeu va alege a fi domn şi biruitor acestei ţeri Româneşti, au din feciorii noştri au din neamul nostru, au dintr-alte seminţii, ca sa aibă a cinstii şi a–noi şi a-ntări această milă pe tot neamul, după cum scrie mai sus, ca şi Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l întărească în domnia lui şi sufletul lui în cela … încă să fie de alţi domni cinstite şi în seamă ţinute; iar care se vor ispiti a călca şi a strica mila aceasta, să fie trădător şi proclet şi anatema de 318 Sfinţi Părinţi de la Niceea, să aibă parte cu Iuda şi cu afurisitul Arie la un loc. Amin.>>

( ss) Constantin Voevod Brâncoveanu

+CHRYSANT cu mila lui Dumnezeu Patriarh al Sfântului Oraş Ierusalim şi a toată Palestina  

 

Tote cele întocmite în această singhiliodicescă carte de către Reposatul Boier –Mihail Cantacuzino , ctitorul sfintei monăstiri Colţea ,Smerenia Noastră pătrunzăndu-se prin citire şi găsindu-le plăcute lui Dumnezeu şi pline de Dumnezeescă dragoste , ca unele ce fără plată , dau mijloce de îngrijire a sănătăţii celor bolnavi , ţinând uşile milosteniei deschise pentru cei săraci şi ca unele care ţintesc la a lui de apururea pomenire , le întărim şi tot odată ne rostimu ca ele să păzescă şi să îndeplinescă cu temeinicie şi nestrămutate , după chip şi după aşezământul Ctitorului . Si acelora cari le vor păzi nepreschimbat şi le vor îndeplinii fără vicleşug le chezăşuim binecuvântare ,după daru Sfântului Duh dat noe.

Iar dacă vreunii ar întreprinde de-a le resturna acestea sau a le clinti în vre-un alt –fel ,deosebit de statornicia făcută de către ctitor , de ori ce neam sau verstă sau trepta sau vrednicie ar fi ei , unii ca aceştia să fie afurisiţi şi de o fiinţă Treime, acelui întru fire un singur Dumnezeu , şi blestemaţi şi neertaţi , şi după moartea lor nedeslegaţi şi umflăţi ; pietrele şi fierul să se topescă , iar ei nicidecum ; moştenescă lepra lui Ghiez şi ştrengul lui Iuda ; îmble către acesta , suspinând şi tremurend pre păment ca Cain ; deschiză-se pămentu şi înghiţă-i pre ei ca pre Datan şi pre Aviron ; aibă pe lângă acestea asupra lor şi în –naintea lor şi blestemele acelor trei –sute opt –spre –zece purtători de Dumnezeu Sf. Părinţi de la .înteiu Sinod din Niceea şi a celor alţi Sf. Părinţi adunaţi la Sinoadele din urmă .Amin >>

+ CHRYSANT Patriarhul Ierusalimului, Adeverez

CORUPTI AU FOST , CORUPTI SUNT SI ASTAZI

·         sau –

EU VA DAU VOUA , IAR VOI IMI DATI MIE

Oare dacă Carol I ar fi dorit să înveţe mai repede româneşte decât să se aşeze la ,,casele lui ,, din abia dobândită patrie adoptivă şi ar fi avut şansa să citescă cel puţin aceste două blesteme ce apărau averea Mănăstirii Sinaia istoria României ar fi fost iertată măcar de una dintre multele răni ce nu încetează să sângereze ?Oare urmaşii lui , încă din mila Domnului , umblători în acestă lume ştiu acum româneşte suficient ca să le înţeleagă sau este nevoie să le traducem într-o limbă de circulaţie mai …europeană ?

Există riscul să nu cunoască prea bine de ce s-a abătut furtuna vremurilor peste ilustra lor <<casă >> şi atunci , suntem datori să lăsăm firul istoriei să se depene.<< Istoria , nota Lucien Febvre , se face cu documente scrise , fără îndoială.Când ele există . Dar ea se face , ea trebuie să se facă fără documente scrise dacă acestea lipsesc . Cu tot ceea ce ingeniozitatea istoricului îi poate permite să folosescă pentru a-şi fabrica mierea, în lipsa florilor obişnuite . Deci cu cuvinte . Cu semne . Cu peisaje şi tăbliţe de lut .Cu formele cîmpului şi cu buruieni. Cu eclipse de lună şi cu harnaşamentul atelajelor . Cu expertize de piatră de către geologi şi cu analize de săbii metalice de către chimişti. Într-un cuvânt , cu tot ceea ce , aparţinând omului, serveşte omului, înseamnă prezenţa, activitatea , gusturile şi modul de a fi al omului >>

Am adus până acum în discuţie doar istoria ce are drept la recunoaştere pentru că o atestă documentele scrise şi voi încerca să păstrez cât de mult acest mod de argumentare .Averea considerabilă a mănăstirii Sinaia s-a conturat pe documente certe .Cert este şi faptul că atât , iniţial ,, Epitropia Sfintei Mănăstiri Colţea ,, cât şi urmaşa ei , „ Eforia Spitalelor Civile „ înfiinţată prin Legea din 16 octombrie 1864, aveau doar datoria de a se îngrijii de bunul mers al ctitoriilor , chivernisind averea lăsată de ctitori , administrând aceste averi separat de cele ale statului , dar sub controlul Adunării Deputaţilor , situaţie ce rămâne neschimbată timp de 85 de ani ,adică până în anul 1948 când are loc naţionalizarea averilor şi trecerea lor în patrimoniul statutului …
Dar , din păcate, averea mănăstirii la acea dată fusese deja prădată fără milă ,

Carol I vine pentru prima dată la Sinaia în 5-6 august 1866 , când este găzduit la mănăstirea din localitate . Poate că aici , acum ar fi trebuit să adaug citatul cu care am început , dar sper că spiritul spătarului Mihail Cantacuzino să ne însoţească în tot timpul acestui demers al meu .
Carol I va veni din nou la Sinaia în 1867 şi 1870 .Să credem că ceea ce îl aducea aici era sălbăticia locurilor sau liniştea duhovnicească ce domnea într-o mănastire ortodoxă , el catolic fiind ?Să ne întrebăm deja ce taine ascundea locul păzit cu grijă de pusnici timp de multe secole ?Sau poate că ,, poveştile ,, aflate de la ultimul pustnic de aici , Inochenţie erau atât de fascinante încât ca şi alt prieten al pusnicului , Barbu Catargiu , ilustru om de stat , revenea atras de mirajul locului .Inochenţie , a venit mai întâi la mănăstirea Sinaia în anul 1826 , şi va face aici ascultare până în anul 1851, timp în care va fi călugărit , apoi hirotonit diacon şi preot . Din anul 1851, cu binecuvântarea stareţului va merge în pustie la ,, Sfânta Ana ,, , vieţuind aici , ca şi strămoşii daci , până în anul morţii sale , 1877 … Blând povăţuitor , pusnicul cunoştea două limbi străine ( germana şi greaca ) iar pentru sfaturile sale mulţi din cei care veneau la munte îl căutau .Să fi desfătat şi sufletul dezrădăcinatului fiu al Rhinului cu ceva legende dace dacă tot vorbeau aceeaşi limbă ?Ceea ce se ştie este doar faptul că în 1877 , coborând la mănăstire la slujbă, se îmbolnăvi subit şi la puţin timp,`trecu la Domnul , păstrând cu sine taina originii sale şi a numelui său. Si poate durerea că disparea în timpul marelui efort de construire a Castelului Peleş …

Deşii mănăstirea era , printre altele ,şi proprietara suprafeţei de teren pe care astăzi se află construit oraşul , la 1871 Eforia Spitalelor Civile găseşte un motiv să rupă prima bucată din averea lăsată sub legământ de ctitor .Nu ştiu dacă se va face vreodată o enciclopedie a cazurilor de corupţie din istoria României dar cu siguranţă că documentul emis la acea dată de Eforia Spitalelor Civile ar avea un loc de frunte , binemeritat .Se hotăra astfel construirea unui Hotel ,, spre adăpostirea călătorilor săraci ,, şi construirea unei stabiliment hidroterapeutic tot pentru ,, sărmanii ,, la care se gândiseră ctitorii … Numai că aceştia trebuiau pe pământul primit gratis să construiască case de vacanţe în cel mult doi ani !<< Sătenii >> care primesc pământ gratuit din avutul mănăstiri ortodoxe Sinaia sunt, de astă data ,în mare parte , cei aduşi de regele Carol I să construiască Castelul şi care , catolici fiind înfiinţează aici o comunitate catolică, mai întâi ca locaş de rugăciune, o mică capelă în anul !879 urmată apoi de o casă parohială .

De ce atâta grabă ?Pentru că în anul 1871 Carol I începuse deja construirea Castelului ce avea să se numească Peleş !Dar pentru că nu avea pământul de sub construcţie trebuia să provoace o breşă în legile pământului pe de o parte iar pe de altă parte trebuia <<să dea >> ca să poată << primii >> la rândul său !La 8 februarie 1872 Carol I , dă Legea prin care aceeaşi Eforie este autorizată să vândă teren de veci ( 70 de pogoane ) din ,, vatra mănăstirii Sinaia ,, , apărând astfel primul sat numit << Cătunul Izvor >> , alcătuit din scutelnicii mănăstirii .Constituţia României din 1866, pe care jurase să o respecte , era grav încălcată deoarece se confisca de fapt averea mănăstirii Sinaia şi se stabileau reguli de împărţire a ei fără a se ţine cont de voinţa ctitorilor apăraţi de Constituţie :<<ART. 17 – Nici o lege nu pote înfiinţa pedeapsa confiscării averilor .>>Se găseşte în final şi forma de a se recunoaşte ceea ce se întâmplase în fapt , ocuparea unui teren fără drept legal şi începerea unei construcţii pe el .

Si iarăşi Instituţia Regală dă un exemplu de a fi mai presus de lege cănd în 1873 Eforia face un schimb de teren cu casa Creţulescu primind pentru Piatra Arsă şi Valea Peleşului muntele Pietricica –Pâraiele Cazacu .Iar exemplul , ce-i drept rămâne şi se moşteneşte fiind de actualitate comentariilefăcute de C. Argetoianu în Pagini memorialistice apărute în volumul << In umbra coroanei României >> – Prinţul Nicolae de Hohenzollern , pag.107 :<<Pe când eram ministrul al agriculturii şi el regent , se ţinuse de capul meu să-i dau cîteva hectare în pădurea Snagovului . I-am explicat că nu era cu putinţă fără o lege, dar , ca şi Elisa Brătianu pentru Cumpătul n-a vrut lege sub pretextul, de altminteri foarte binecuvântat , că nu dorea să pună în discuţie publică o liberalitate pe spinarea statului. Nu vrea lege , dar vrea locul .Ba chiar şi l-a ales şi s-a instalat pe dânsul . Nu aveam decît două alternative : să-l dau afară cu forţa publică –sau să regularizez , cum se putea situaţia . Regentul dat afară de la Snagov cu jandarmii, atât ne mai lipsea? Printr-o decizie ministerială i-am dat în folosinţă fără termen locul pe care –l ocupase şi pe care începuse deja sa-l îngrădescă . Decizia mea era perfect nelegală şi pe această bază precară a continuat prinţul să ocupe locul şi mai departe.Tărăniştii au mîrîit şi au ameninţat în surdină şi ,, în futurum,, cu fulgerele legalismului lor de atunci. După ceau ajuns la putere , în toamna anului 1929, Mihalache noul ministru al agriculturii

s-a şi dus la faţa locului să vadă cum stau lucrurile. Oamenii prinţului –fără îndoială din ordinul acestuia –l-au primit cu lovituri de puşcă. Mihalache a luat-o la fugă , incidentul s-a muşamalizat şi nici curajosul cămăşar şi nici unul din succesorii lui n-au mai turburat paşnica posesiune a irascibilului prinţ, care a ridicat pe această frumoasă proprietate, atât de ieftin câştigată , o foarte frumoasă vilă (…) >>

Am putea zice fără să greşim că nepotul a fost demn de bunicul său , sau cu hazul făcut la necaz, specific românului că ,ce se naşte din pisică tot şoareci mănâncă !

Si ca să avem tabloul complet al ,, grijii ,, faţă de averea mănăstirii care-şi deschisese porţile şi-l primise pe prinţul adoptat , trebuie să amintesc şi de legea data de Carol I la 11 aprilie 1880 , prin care autoriza Eforia să vândă de astă dată încă 100 de pogoane prin licitaţie , iar 50 de pogoane să le dea fără plată la ,,Sătenii ,, care vor să se stabilească la Sinaia .Acestor legi , prin care pământul mănăstirii era parcelat şi vândut , urmează o altă lege , promulgată la 12 februarie 1912 , când alte 50 de hectare de teren sunt vândute .

Dacă stăruieşti asupra faptelor petrecute pe locurile Sfintei Mînăstiri Sinaia, întrebările care au rămas de-a lungul anilor fără răspuns sunt multe .Aşa cum multe au răspunsurile ştiute de cei care , din motive de ei ştiute , şi uneori doar bănuite de noi , au preferat să tacă şi să le coboare cu ei în lumea celor drepţi .Ne-am putea întreba de ce cei doi stareţi ai mănăstirii , arhimandriţii Onufrie şi Ghermano demisionează pe rând , primul în 1877 ( chiar în anul în care moare şi pusnicul Inochenţie  iar cel care îi urmează demisionează şi el la 12 iulie 1888, retrăgându-se în Sihăstrie după ce asistase neputincios cum o mare parte din documentele mănăstirii fuseseră ridicate cu <<ordin >> şi duse la Bucureşti de către Eforia Spitalelor Civile în anul 1887.Întrebarea tot mai prezentă acum este cea privitoare la << Arginţii >> cu care s-au plătit lucrările la ridicarea Castelului Peleş .Este bine ştiut că , de cele mai multe ori , greşeala naşte greşeală şi înşelăciunea aduce înşelăciune !

Temelia Castelului Peleş poartă în ea blestemul multor domnitori ai neamului , care au dorit ca locul acela să rămână locaş de rugăciune şi de smerenie şi nu Staţiunea Sinaia ridicată prin fraudă succesivă de Carol I .Pământul sfănt al mănăstirii nu putea fi înstrăinat şi el nu a aparţinut niciodată altcuiva , decât celor recunoscuţi de dreptatea Divină .Poate că , mai mult ca oricând , Neamul acesta are nevoie ca Justiţia Divină să lumineze sufletul şi mintea unor AVOCATI ai NEAMULUI care să caute calitatea procesuală activă a NEAMULUI DACO-ROMAN în marele proces de corupţie ce durează de prea mult timp . Pentru că , averea revendicată cu totală lipsă de respect de către urmaşii Casei de Hohenzoller, înfiaţi de poporul român nu mai trebuie tratată ca o monedă de schimb în faţa analizei respectului faţă de proprietate .Poate că a sosit momentul să ne întoarcem privirea spre perioada istorică marcată de prezenţa Monarhiei , reprezentată de Casa de Hohenzoller în viaţa României , să ne plecăm capul cu respect pentru faptele meritorii sau să înţelegem, <<când>> şi mai ales <<cum >> s-a născut marea corupţie pe malurile Dămboviţei .
Existenţa plăcuţelor de plumb de la Sinaia nu este o presupunere ci o certitudine . Din orice punct de vedere se va adeverii istoria lor , unul sau chiar mai mulţi români vor primii stigmatul TRADARII intereselor sacre ale neamului . Ele nu puteau coborâ în temniţa ascunsă a intereselor meschine decât cu acordul celor care primiseră misiunea să vegheze ca tocmai asemenea fapte să nu se poată întămpla .
Înmormântat în 1922 în curtea mănăstirii Sinaia , Tache Ionescu afirma la 15 decembrie 1915 în Camera Deputaţilor :

<< Inevitabil că şi popoarele plătesc toate păcatele săvârşite în contra moralei . Pentru unii pedeapsa vine imediat. Pentru alţii pedeapsa aşteaptă căci nu ar fi ordine în Univers , nu ar merita să trăim dacă nu am avea convingerea că este o lege morală pe deasupra noastră , a tuturor >>

prof. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
_____________________________________________________________

Autorul este teolog, licenţiat în filozofie, drd . Istorie , Preşedintele Fundaţiei Ecumenice „Sfântul Apostol Andrei”

Anunțuri