19 Martie 2007 – CALINIC ARGATU:”Biserica Neamului în pumnii tiranului”,ed.Dacpress,2006(Daniel Gligore)

Cartea Prea Sfinţitului Părinte Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului, aduce în prim plan personalitatea şi lupta Patriarhului Nicodim de a limita efectele acţiunii puterii politice asupra Bisericii.Autorul prezintă episoade marcante din istoria Bisericii şi a Neamului Românesc din perioada sovietizării. Analiza se desfăşoară pe două planuri: pe de o parte raporturile ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române cu puterea politică comunistă, iar pe de altă parte raporturile cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Puterea politică de la Bucureşti urmărea ca Biserica să aibă un loc din ce în ce mai periferic în societate, iar presiunile venite de la Moscova, dublate de eforturile autorităţilor române, aveau menirea de a subordona Patriarhia Română celei ruseşti.Episoadele prezentate relevă o altă faţă, necunoscută publicului larg, a situaţiei Bisericii Ortodoxe Române: lupta mitropolitului Tit Simedrea împotriva cotropirii ateismului, refuzul Patriarhului Nicodim de a convoca Sinod Plenar la 11 iulie 1945 „din cauză că la şedinţe vrea să participe şi domnul general – colonel I.Z. Susaikov, locţiitorul preşedintelui Comisiei Aliate de Control din România, care vrea să ceară alipirea României la URSS.”, difuzarea filmului Pagini istorice, Viaţa lui Lenin la Palatul patriarhal, forţarea patriarhului de a merge la Moscova, târguiala între Patriarhul Nicodim şi Petru Groza, Preşedintele Consiliului de Miniştri, etc.
În acea situaţie, poziţia ierarhiei ortodoxe în raporturile sale cu puterea temporală, a pornit de la convingerea că regimul politic comunist reprezintă doar un fenomen trecător, că Biserica Ortodoxă are datoria de a realiza coabitarea cu acesta din urmă în vederea prezervării prezenţei sale în viaţa societăţii şi în aşteptarea revenirii la normalitate. În acest context, rezistenţa ierarhiei ortodoxe la comunizare a urmărit evitarea unei poziţionări concurenţiale sau deschis conflictuale, având mai degrabă rolul de a contracare şi limita efectele acţiunii puterii politice, decât de a deschide un conflict potenţial iremediabil cu aceasta. Aceasta a fost, de altfel, o poziţie comună Bisericilor ortodoxă, catolică şi protestantă din ţările supuse procesului de comunizare.
Recomand cartea publicului larg şi în special tinerilor care au posibilitatea de a cunoaşte crâmpeie din viaţa martirică a Bisericii Ortodoxe Române din secolul XX.

DANIEL GLIGORE