O CARTE PE ZI

Lucrarea reprezintă mult mai mult decât o simplă abordare descriptivistă a unei localităţi sau, eventual, o succintă incursiune în istoria ei. Ea îşi depăşeşte spectaculos caracterul monografic la care ne-am fi aşteptat, în mod firesc, de la o lectură de asemenea natură, exprimând – cu maximă forţă de sugestie – ataşamentul uriaş al autorilor faţă de ambientul socio-cultural, spiritual şi economic în care îşi derulează ciclul de zi cu zi al vieţii. >>>>

S-a născut, la 5 octombrie 1944, în comuna Moviliţa – Vrancea. A absolvit Facultatea de Filologie Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, secţia română-franceză.

Cărţi publicate: Profesorii – roman (Suplinind au dobândit), 1977; Cerşetori în loden – roman, 1999; Multum in parvo, eseuri, tratat despre perfecţiune, 2001; Joc în timp, teatru, 2004; Conacul dintre vii, proză scurtă, 2005; Generaţii – dialoguri necesare, 2009; Convorbiri esenţiale, interviuri, 2010; Ionel Bandrabur, omul şi scriitorul, 2010. Toate publicate la editurile: Salonul literar , Coresi – Bucureşti, Prototransilvania – Bucureşti, Andrew Focşani. >>>>

În şcoală fusese poreclit Aşchiuţă. Pe drept cuvânt. Era subţirel, fragil, agil… o sfârlează. Curios şi ambiţios, aşa cum veţi putea descoperi în această carte, pe care aţi ales să o citiţi. Şi bine aţi făcut !

Autorului, băieţii care jucau fotbal în bazinul îngheţat peste iarnă, din faţa Teatrului constănţean îi spuneau, prescurtat, Stani şi cine ar fi bănuit că în adolescenţă, năstruşnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am ştiut deşi lucram la revista şcolii şi frecventam cenaclul condus de o profesoară tânără, blondă, chipeşă, pe care elevii o sorbeau din priviri. >>>>

După cartea de interviuri „ Cu inima în palmă „ de Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, ce a văzut lumina tiparului la Editura „ Contrafort “ anul trecut, la Craiova, acum câteva zile a apărut un al doilea volum cu ample interviuri, în număr de şase, date de Al.Florin Ţene,  scriitorilor din ţară şi diasporă:Mariana Cristescu, George Roca (Australia), Ionuţ Caragea (S.U.A), Monica Mureşan, Menuţ Maximinian şi Costel Iftinchi.Interviuri publicate pe parcursul acestui an în “Confluenţe Româneşti “( S.U.A), ”Cuvântul liber“( Târgu Mureş), Radio Cultural, “Citadela “( Satu Mare) şi “Monitorul cultural “. >>>>

“Totdeauna am crezut că există un alt început” -Melania Cuc-

 Este îndeobşte cunoscut că un jurnalist e cu atât mai bun cu cât ştie să-l facă pe interlocutor să se destăinuie, stabilind o comuniune afectivă cu el, în aşa fel încât să dispară orice barieră de vârstă, condiţie socială, ori de altă factură. Dar când doi reporteri se întâlnesc şi pun la cale un proiect, este dificil a stabili care din ei este mai perspicace şi mai performant în dialog, astfel ca să se poată închega un interviu care să reflecte, de la general la particular, contribuţia celui intervievat la starea culturii actuale. Este şi cazul celor doi protagonişti ai cărţii de faţă, care-şi înfruntă ideile, amintirile, concepţiile în întrebări şi răspunsuri provocatoare, apte să oglindească personalitatea fiecăruia. >>>>

Un nou volum de versuri-de astadata,bilingv-intitulat: „Exercitii de singuratate”/Ushtrime te vetmise/-Amanda Edit-Bucurest,2011-traducere in limba albaneza de Baki Ymeri, in care poetul (timisorean) Ion Scorobete, isi asuma in forta, noua sa ordine ideatica. Dupa antecedentul volum-Imperiul marunt- acum, „frunzele intra in moarte clinica”/poemul”Coeziune”pag.10/eliberate din cadru de „ingeri de budoar”. Iata, deci, ironia crispata a unui osteocrestin, exhibat dintr-un cinism elegant !Un expresionist, asadar insa nu defensiv,precum cel din „Castelul ondulatoriu”: dimpotriva: situat in „fantana rituala”- deci, oblic- obscur fata de realitate, I. S. isi reactiveaza eul si-poate-  intr-o detasare inversa, ni-l sugereaza, parca, modular, pe Vasile Voiculescu. prin ,ale acestuia, „Ganduri albe” animate acum si aici precum in fresca lui W Disney… >>>>

Poetul, eseistul, omul de cultură şi editorul Gabriel Stănescu (9 septembrie 1951 – 22 noiembrie 2010),  şi-a dedicat viaţa promovării culturii româneşti autentice în lume, prin revista Origini şi editura Criterion Publishing, pe care le-a fondat şi condus.

În cadrul editurii menţionate, a iniţiat o colecţie valoroasă, dedicată marilor personalităţi ale culturii noastre, aşa cum au fost acestea receptate de contemporanii lor. Au apărut până acum asemenea crestomaţii întocmite de Gabriel Stănescu pentru: Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu şi Petre Ţuţea. >>>>

Cu o hărnicie de albină (Stuparu), în urma căsătoriei şi o cutezanţă de (Leu), avută de dinaintea căsătoriei, după ce s-a afirmat ca prozatoare, ziaristă şi critic literar, doamna Ioana Stuparu este pe cale să ia în stăpânire un nou tărâm literar, teatrul.

« Miniona », titlul pe care l-a dat piesei cu care ne invită s-o cunoaştem într-o nouă şi, sperăm, benefică ipostază creatoare, i se potriveşte perfect, dacă ne referim la dimensiunea şi tematica, pe care şi-a ales-o. >>>>

De „Ziua Eminescului”, cea înmiresmată cu parfumul florilor de tei, am primit cu autograf de suflet, de la poetul George Baciu, o bijuterie de carte, semnificativ botezată „În vestiarul inimii” (Ed. „Tiparg”, Geamăna, 2011). Scriitor multilateral şi personaj luminos al vieţii noastre culturale, G. Baciu s-a impus mai întâi ca prozator, apoi s-a afirmat spectaculos ca poet. Conduce cu succes revista „Pietrele Doamnei”, în care scrie permanent tablete literare şi eseuri, colaborează la multe alte ziare şi reviste, iată, demonstrează că poetul domnişean se află într-o permanentă stare de veghe şi acţiune. >>>>

Cu volumul de poeme „GÎNDURI  DE  LA  MARGINEA  LUMII”, Editura Rottarymond, opera distinsului scriitor George Baciu se adînceşte în limpezime şi reprezentare. Mult mai nunaţat în inspiraţie, mai adîncint intelectualiceşte George Baciu, în lepădarea sinelui de esenţe, pînă la totala jertfă a  cuvintelor, elaborează o artă poetică efectiv fascinantă, scrie cu preaplinul inspiraţiei, cu duioşie şi cu lirism sublim, una din cele mai bune cărţi ale prezentului. >>>>

Copilul râde: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul”

Tânărul cântă: „Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”

Bătrânul tace: „Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”

(Lucian Blaga, „Trei feţe”, în  „Poemele luminii”)

Recunosc, dintotdeauna am fost, şi am rămas, o nesăţioasă devoratoare de „poveşti”. Pe rafturile din ce în ce mai înalte şi înţesate ale bibliotecii primilor ani de lectură, găzduite acum de copiii şi nepoţii mei, stau de o viaţă, şi acum, într-un spaţiu privilegiat, cărţi şi autori îndrăgiţi, niciodată uitaţi, precum Basmele românilor, 1001 de nopţi, Legendele Olimpului, Mahabharata, Cântecul Nibelungilor, cărţile lui Jules Renard, Mark Twain, Charles Perrault, Fraţii Grimm, Carl Sandburg, >>>>

Despre o carte poţi scrie în nenumărate feluri. Dar când te afli într-un câmp de maci, ca o lacrimă într-o mare de iubire, nu poţi scrie decât cu sufletul. Mai ales că volumul „Când macii au înflorit”, publicat în anul 2011 la Editura PIM din Iaşi, este dedicat unei fiinţe care s-a grăbit să ne părăsească în pragul vârstei de 20 de ani: Teodora Mareş din Piatra Neamţ. >>>>

Nu s-a remarcat, precumpănind, ca să zic aşa, în comentarii, mai întâi jocul ideistic, reinterpretarea în concept a metaforelor – o sarcină şi ea neţărmurită a criticii – că poezia lui Nicolae Băciuţ (vezi Poemul Phoenix, Editura Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011) are, în primul rând, un son, un timbru propriu foarte personale: literele, imaginile sunt aşezate, ca în muzică, pe o partiţie originală, scoţând la lectură o vibraţie particulară, un cântec, o glăsuire distinctă; cum se spune astăzi, o marcă, un brand. >>>>

Mă cutremură titlul, însă,

mă mângâie atingerea filelor fine

precum borangicul fiert în apă clăbucită cu săpun de casă,

în care şi-au lăsat parfumul câteva chite din flori de iasomie;

file fine ca pielea mătăsoasă a trupului de prunc abia venit pe lume;

Mă cutremură concluziunea trup-sufletului purtat de timp,

ajuns la drumuri în cruce: >>>>

Multi au fost cei care, pe vremea cenzurii ceauşiste, au ameninţat ,,în şoaptă” cu sertarele lor doldora de manuscrise, cu opere geniale. Vasile Moiş nu a ameninţat nimic, pentru că nimeni nu ştia că şi el ar avea preocupări literare. După dispariţia ceauşeştilor, deci şi a oribilei cenzuri, au mai apărut – pe ici, pe acolo – căte o carte ori cărticică din cele promise, dar nu cine ştie ce, excepţie făcând scrierile despre rezistenţa anticomunistă, despre temniţele în care au fost torturaţi şi şi-au văzut sfârşitul toţi cei care nu au aplaudat îndeajuns măreţele înfăptuiri ale socialismului multilateral dezvoltat, ale ,,iepocii” etc. Din 2011, însă, Vasile Moiş este o prezenţă reală în lumea literelor, iar de aici încolo critica de specialitate din România şi nu numai va trevui să aibă în vedere şi acest nume. >>>>

Orizontului  de aşteptare al fiinţelor ce trăiesc scriitura şi lectura, ca procese soteriologice, îi este revelat un univers de un dramatism originar, prin apariţia romanului UN OM CĂZUT DIN STELE de Gheorghe Jurcă la editura Emma Books din Sebeş (2011). Scriptul romanesc urmăreşte condiţia existenţială a scriitorului, ca reflectare a ipostazei  creative absolute, supus însă hăituirilor profanice. Cum reuşeşte creatorul să se sustragă efemerităţilor şi să pătrundă în dimensiunea stimulativă a sinelui?  Retrăgându-se într-o singurătate absolută, comunicând cu sine şi mărturisindu-se: ”scriu ca să fiu viu, când scriu simt că trăiesc, e o terapie, un mod de supravieţuire”. >>>>

Cartea ”Publicistică literară şi social-culturală “ semnată de Emil Istocescu şi apărută la Editura TIPARG, Slatina, 2011, reuneşte un consistent număr de studii,( 77 ), articole, recenzii, cronici literare, interviuri, prefeţe, impresii de vizitator în instituţii de cultură, reportaje, postfeţe la cărţile proprii sau ale cărţilor altor autori, medalioane literare, inclusiv o replică cu caracter polemic, apărute de-alungul timpului în diferite publicaţii locale şi centrale.Astfel cartea se constituie într-o culegere care ilustrează preocupările unui scriitor. >>>>

Autorul este un literat care a activat nu numai în domeniul ficţiunii, dar şi al publicisticii şi revuisticii, fiind, de asemenea, un exponent al corpului de elită al  educatorilor români.

Partea introductivă a lucrării dezvăluie deopotrivă publicistul şi pedagogul care militează pentru carte şi lectură, apreciind că numai cărţile pe hârtie  sfidează timpul, că fantezia, creativitatea şi harul artistic dau autenticitate, şi nu softul impersonal: „Biblioteca, aceea clasică, nu poate fi substituită cu una virtuală” (pag.9). >>>>

Emoţiile şi sentimentele în viaţa oamenilor au un rol foarte mare. Trăirea sentimentelor de cei care scriu  o carte.fie de proză,fie de versuri, înfrumuseţează viaţa omului.Omul este o fiinţă complexă cu raţiune şi voinţă, cu dorinţe şi împliniri. 

Cartea Titianei Nica Ţene cu povestiri sincere şi dezarmante, are două capitole:Pietre de aducere-aminte şi, Bucuria întoarcerii în timp,  şi fiecare se disting prin timpul lor de poveste. >>>>

“Atracţie” este romanul de debut al Elenei Costea şi a apărut în aprilie 2011 la editura “Scrisul Românesc”.

“Atracţie” este povestea de dragoste dintre Ema, o adolescentă  din Manhattan şi Brian, directorul liceului la care ea învaţă.

În urma participării la un concurs de eseuri, Ema pleacă, alături de prietena ei cea mai bună, Magda şi de tatăl acesteia, Brian, într-un schimb de experienţă în Anglia. >>>>

După o strălucită lucrare de doctorat cu monografia ”Petru Comarnescu” (răsplătită, de fapt, cu Premiul de debut pentru critică si istorie literară al Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj-Napoca), d-na Monica Grosu revine în peisajul editorial cu o culegere de cronici literare, Lecturi în oglindă, scrise în anii din urmă. >>>>

M-am gândit îndelung, cum aş putea începe aceste consideraţii, pe marginea cărţii unui om drag, despre un om şi mai drag.  Şi cei doi îndrăgindu-se foarte, m-am aflat şi eu, cu gândul şi inima,  taman în toiul drăgostirii lor prieteneşti şi frăţeşti, născătoare de pronie. >>>>

De curând s-au împlinit 8 ani de la mult prea grăbita trecere la cele veşnice a poetului şi traducătorului clujean Vasile SAV.

Născut la 27 noiembrie 1949, în localitatea Şoimuş din judeţul Sălaj, ca unic fiu al unei familii mai înstărite de ţărani, Vasile SAV ajunge, în anul 1967, după absolvirea liceului din Jibou, student al Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care o absolvă în anul 1972. >>>>

Volumul de versuri”Armuri de vis “ de Emilia Tudose, apărut la Edirura MEGA, Cluj-Napoca, 2011, sub egida Ligii Scriitorilor din România , având coperta şi grafica realizate de lazăr Morcan, cuprinde poeme în care descoperim un ingenios scenariu liric, care este de fapt o căutare a Celuilalt, adică  a jumătăţii mitologice care a urcat în dreapta tatălui. >>>>

Prin demersul său publicistic de peste trei decenii, Nicolae Băciuţ a reuşit să dărâme zidurile dintre oameni şi să lase lumina să intre în voie, în inimile celor care au mai multă nevoie de lumină. „De la Bistriţa la…New York” – el a construit „ferestre fără zid” – superbă mtaforă! – ferestre solare, pentru că, se ştie, soarele e tămăduitor şi el trebuie să pătrundă, să absoarbă umiditatea,  să zvânte şi să înlăture mâzga, să cureţe, să asaneze locul. Se zice că unde nu ajunge soarele, ajunge doctorul. >>>>