(Ed. Zedax, 2006)

Un volum original, intitulat simptomatic, este „AESOPICAE“ de Gheorghe Neagu, Editura „ZEDAX”, 2005, Focşani, ce cuprinde „Trei nuvele cenzurate“ din „Povestirile lui Axie”, sau „Tundeţi oaia filozofilor“.Cunoscut ca scriitor, eseist şi editor, Gheorghe Neagu este, din nou, în librării cu această parabolă prozodică, cu alunecări spre onirism, sub a cărei mantie descoperim acute realităţi con­temporane. Autorul foloseşte în proza sa „siluete filozofice“, din Atena aezilor, din Tracia şi alte zone ale antichităţii, pentru a imagina complicate raporturi umane, parabole ale puterii şi adevărului, ale mecanismelor sociale.Sub „pielea“ personajului Esop, „cel închis în cetatea noastră Pitha“ ghicim omul înţelept ce se zbate pentru a „dărui Libertatea celor mulţi“. („Cântul IX“). Celelalte personaje, unele principale, altele episodice, cu rezonanţă istorică, sunt doar pretexte incluse în conflicte contemporane.

Cartea, structurată în „Cânturi“, este încărcată de arhaisme, din scolastica ateniană nu atât cât să împiedice lecturarea ei, printr-o asimilare fericită a filo­zofiei greceşti. Regăsim în „Cânturi“ obsesia, aproape vicioasă, a adevărului, pe care personajele o trăiesc înfrigurate, prin respectarea şi creionarea, de către autor, a atmosferei antice, prin folosirea unui scenariu original şi a arhaismelor ce-l construiesc, în contextul unor ade­văruri istorice. Remarcăm pentru înţelegerea cuvintelor din greaca veche şi a unor cuvinte compus-recreate, publi­cate la sfârşitul povestirilor, a unui „Mic dicţionar“, în ordine alfabetică.

Destinul lui Esop este o enigmă, în esenţa lui, iar desfolierea adevărului în ipoteze succesive, o încercare de a ilu­mina conştiinţa. Practic întreaga carte este o fabulă esopiană, o personificare a Timpului, a Zeilor, cu aluzii precise la fapte şi personaje politice de astăzi: „.Apoi mai existau formulare pentru numărul de analfabeţi ce trebuie ridicaţi în funcţie de răspundere“, la birocraţie: „formulare pentru obţinerea de formulare“, „formulare pentru anulare de formu­lare etc“. Toate acestea vin odată cu „Potopul“ şi cad din Cer.

Raporturile dintre personaje sunt din contemporaneitate, dar privite prin pris­ma cetăţeanului Esop, trăitor în antichi­tate, înainte de a figura o fizionomie a individualităţii şi de a produce revelaţii, se manifestă ca articulaţii ale observaţiei critice în vârtejul social.

În „Prometeu aduce oamenilor focul“, alunecarea spre pamflet este vizibilă: „Ministrul telecomunicaţiilor, Hermes, a văzut fapta lui Prometeu şi, pentru ca să nu zboare din fotoliu, s-a şi prezentat la marele Rapes, spunându-i în taină:

Stăpâne, focul din Olimpia a fost răpit de Prometeu şi dăruit celor de jos.

Cum?! Focul meu a fost furat? a răcnit Rapes. Palatul se cutremură din încheieturi. Prometeu să fie tras la răspundere pentru fapta lui necugetată! Rapes a convocat titanii la o şedinţă de lucru. Se spune că, de atunci, a apărut turnătoria subalternului către şef…“.

Gheorghe Neagu ştie să surprindă foarte precis, cu acuitate, să dea carnaţie momentelor fundamentale ale prezentu­lui cu sprijinul elementelor mitologice şi istorice, să le sugereze prin fine broderii ale creaţiei. Autorul priveşte printr-un ochean caleidoscopic, în care se află între oglinzi acele „elemente de cristal“ ale trecutului antic, spre prezentul nostru şi prin rotirea acestuia, aşa cum făceam noi, pe vremuri la bâlciuri, realizează imagini fabuloase.

Povestirile au o armonie interioară şi o muzicalitate fină a relatării, construită cu elemente arhaice şi mitologice, sunt scrise cu patosul rafinat al cunoscătoru­lui istoriei antice, dar vibrând la dizarmoniile contemporanităţii; textul este distilat de excese, iar construcţia lui are elemente inovatoare. O tulburare adâncă, asumată şi trăită sub semnul responsabilităţii în faţa cititorilor, îi dă consistenţă şi valoare. Mesajul cu care rămânem după citirea acestei cărţi este, ceea ce spunea Epicur: „Fiţi meşteri în alegerea plăcerilor şi nu îngăduiţi să-şi îndoaie durerea umbrele sale asupra vieţii noastre“.Aesopicae“ este, indiscutabil, o per­formanţă a lui Gheorghe Neagu, o decantare artistică în care s-a aşezat tot ce autorul a dat mai bun până acum.

AL. FLORIN TENE

Anunțuri