17 Februarie 2007 – Pr. ILIE MORAR: „MONOGRAFIA LOCALITĂŢII CIUGUZEL” (Alexandru Nemoianu)

(Editura Altip, Alba Iulia, 182 pagini)

Monografia, mai sus menţionată, apărea la opt sute de ani de la prima atestare documentară a localităţii şi satului românesc Ciuguzel din Ardeal, Alba. O diplomă regală întărea, în 1203, Bisericii catolice „Sf. Martin“ din Arad stăpânirea asupra unor domenii de pe valea Mureşului, între care şi Ciuguzel. Cartea este împărţită în 19 capitole (între ele o vorbă de început şi „anexe“ documentare) şi este însoţită de numeroase fotografii. „Vorba“ de început (Un sat, o vatră de istorie, cu numele Ciuguzel) este mişcătoare şi emoţionantă, şi este semnată de către IPS Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia.In fiecare dintre capitolele cărţii părintele Ilie Morar a căutat să lămurească, să adreseze şi să aducă la cunoştinţa cititorilor câte un aspect legat de satul Ciuguzel din judeţul Alba: generalităţi (privind flora, fauna, aşezarea), istoricul satului, parohia, biserica, şcoala, personalităţi ale satului (preoţi, învăţători, ostaşi căzuţi pe câmpurile de luptă etc.) obiceiuri şi tradiţii.

 

Părintele Ilie Morar a tratat fiecare aspect cu răbdare, trudă, corectitudine morală (a spus doar atâta cât, după cunoştinţa şi conştiinţa sa, era adevărul) şi, mai ales, cu dragoste pentru satul căruia i-a fost, cu bucurii şi necazuri, preot slujitor un bun număr de ani. Cred că unul dintre principalele reuşite ale monografiei, chiar dacă el nu a fost limpede declarat, a fost acela de a sublinia vechimea (mai corect zis, „străvechimea“) aşezării. Urmele preistorice numeroase, din neolitic şi până în vremea dacică, atestă, încă o dată , că satele româneşti sunt din „veci“, fără început şi, cu voia lui Dumnezeu, fără sfârşit. Neîndoielnic că există şi o seamă de goluri şi nedumeriri (Spre exemplu, la numele satului se putea spune că el, „Ciuguzel“, în turca, înseamnă „vale frumoasă“.

 

Dacă la asta se adaugă împrejurarea că fizionomia localnicilor păstrează numeroase urme asiatice, este limpede că a existat o componentă pecenego-cumană acolo. Ar fi trebuit arătate împrejurările în care dintr-un domeniu „catolic“, Ciuguzelul a devenit un domeniu Banffy, calvinist. Tot aşa este limpede că reşedinţa Banffy a fost distrusă în vremea răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan şi asta explică de ce a fost refăcută din temelie, la începutul veacului al XlX-lea, cum lămurit ne-o spune inscripţia, ce se mai păstrează şi azi pe ruinele acestei reşedinţe, zisă „castel“. Cred că ar fi fost folositor să fie numiţi acei localnici care s-au alăturat bestiilor bolşevice şi au făcut, direct, cu mâna lor, rău etc. Oricum, dincolo de aceste lipsuri, pe care cercetări viitoare şi o eventuală ediţie a Ii-a a monografiei lesne le-ar putea umple, valoarea cărţii şi meritul părintelui Ilie Morar sunt de tot admirabile.

 

Monografia satului românesc ardelean Ciuguzel , din judeţul Alba , aduce la lumină un fragment necunoscut de trecut şi prezent românesc. În chip hotărât, monografia contribuie în a sublinia, încă o dată, caracterul românesc dintotdeauna al Ardealului. Pentru efortul eroic de a relua şi dezvolta tradiţia de semănători de lumină a preoţilor români ortodocşi din Ardeal, părintele Ilie Morar trebuie lăudat cu toată căldura şi oferit de exemplu.

ALEXANDRU NEMOIANU