Cel mai mult m-a frapat la ultima apariţie editorială a poetului clujean Ion Cristofor titlurile eseurilor despre poeţii belgieni. Acestea surprind esenţialul demersului critic într-o manieră poetică reuşită, ca un haiku eseistic despre transfigurarea poetului. “Belgia sau Regatul poeţilor” (Editura Napoca Star, 2007) se încadrează în paleta cărţilor de critică şi istorie literară ale lui Ion Cristofor despre scriitori din Ţara Sfântă, Franţa sau Belgia. Încă din “cuvîntul înainte”, Ion Cristofor ne avertizează că această carte nu e una de turism, “ci cel mult un ghid sentimental”. Pentru români Belgia este cunoscută ca şi ţara birocraţiei europene, dar foarte puţin este cunoscută ca o ţară cu valoroşi scriitori. Titlurile articolelor fascinează ca şi poeziile reproduse de critic. E un univers liric ce inundă cu lumină sufletul cititorului: “Maurice Carême şi poetica spaţiului val on”; “Henri Cornélus şi fascinaţia mării”; “Fernand Verhesen şi poezia matematicii”; “Yves Namur şi poezia interogativă”; “Un dadaist ameliorat – Paul Neuhuys”; “Un conchistador: Jacques Crickillon”. Poet valoros, Ion Cristofor ne introduce în fascinanta lume a poeziei valone. Descoperim o poezie cu viguroase rădăcini culturale pan-europene, cu sensibilităţi sincretice între miturile şi sensibilităţile nordului şi sudului continental. “Ah, trândăvia mea ce are culoarea Mării Tireniene/Cu toate pânzele întinse a lăsat chinurile alene/În alte lumi îndepărtate având miesme de gheene..” (Henri Cornélus – Lene). O parte din poezii sunt traduse de autorul cărţii. “Într-o bună zi voi pleca precum un cal istovit, dar liber. Voi merge din odaie în odaie, din crâng în crâng, peste tot/unde se pitesc ce ce se iubesc pe ascuns” (André Schmitz – Ca un cal liber).
Poetul belgian este cuprins şi de realismul vieţ ii, de tragismul unei istorii zbu ciumate ce şi-a pus amprenta crudă pe cultura europeană. “Blestemate să fie popoarele ce nu ştiu să-şi păzească/fiii de amărăciunea dispreţului şi a batjocurii./Acele popoare vor fi asemenea femeilor păcătoase din Biblie/Şi nimeni nu va auzi vreodată vorbindu-se despre faptele lor/eroice. (Arthur Haulot – Un poet al vieţii). Cristofor reuşeşte să surprindă arhetipul metaforic al fiecărui poet în fraze limpezi şi cuprinzătoare. E un atent căutător de comori lirice. “Spiritul societăţii noastre este antipoetic” îi mărturisea poetul André Doms lui Ion Cristofor. În acest univers mundan obsedat de materialism, demersul poetului Ion Cristofor este o floare care aduce a primăvară în critica literară românească. Cartea este o chemare la înfrăţire prin poezie într-o Europă prea preocupată de liantul social-economic şi mai puţin de spiritul unificator prin cultură. E nevoie de o etică poetică cum este cazul poeziei vizionarei Clairei Lejeunei, fapt subliniat de cartea poetului Ion Cristofor &# 8211; “în acest aer pe care-l respiri/voci care forţară încăperea cuvintelor/voci care ni se arată înainte/forând în noapte/mari luminoase trasee”.
Această apariţie editorială a lui Ion Cristofor e radiografie a poeziei belgiene care ne revelă nouă românilor că şi “belgianul s-a născut poet”.
Ionuţ ŢENE

Anunțuri