O CARTE PE ZI

Cărturarul vâlcean, promotorul cultural şi scriitorul Costea Marinoiu este din nou în librării cu un studiu  intitulat Istoria cărţii vâlcene-şcoala de la Râmnic(1705-1830),apărut la Editura Offsetcolor,Rm.Vâlcea,2008.Carte primită cu dedicaţia: Domnului Al.Florin Ţene,în semn de preţuire pentru nobila activitate ce o desfăşuraţi pe ogorul culturii româneşti.Cu respect,Costea Marinoiu,20 februarie 2009,Rm.Vâlcea.Am specificat acest lucru pentru a consemna faptul că această carte am primito în cadrul unei frumoase manifestări culturale , şi de înaltă ţinută spirituală, organizată , printre alţii,şi de acest inimos scriitor  în colaborare cu Forumul Cultural al Râmnicului şi Biblioteca Judeţeană Vâlcea Antim Ivireanu , dedicată unui alt scriitor vâlcean , Petre Petria.

Cartea ,de care facem vorbire , structurată în nouă capitole:Predoslovie,Râmnic,veche tiparniţă românească,Şcoala de la Râmnic,Cărturarii,Literatura,Tezaur de înţelepciune,Circulaţia cărţilor,Catalogul cărţilor tipărite la Râmnic(1705-1830) şi Bibliografie selectivă ,se constituie în tabloul focului sacru al cărţii ce arde pe meleagurile vâlcene de mai multe secole pentru iluminarea neamului ,cum frumos scrie autorul în Predoslovie. >>>>

După dublul debut cu haiku din 2007 în lucrările colective Scoici de mare / Sea shells şi Antologia congresului de haiku, 1-5 iunie 2007/ Haiku Congress Book, Haiku Colection, apărute la Editura Ex Ponto din Constanţa, poeta Anastasia Dumitru publică prima carte de haiku şi haibun la prestigioasă Editură Europolis, carte inspirat intitulată Cântecul lirei/ La chanson de la lyre/ Song of the Lyre. Haikuurile apar în română, engleză şi franceză. Traducerile în engleză sunt realizate de Alexandra-Flora Munteanu, Mihaela Sterescu şi de autoare, iar cele în franceză de Luiza Vlad. Cartea a fost realizată în cadrul Proiectului Internaţional Interculturalitate Româno-Japoneză,  prilejuit de  sărbătorirea a 50 de ani de la reluarea relaţiilor diplomatice dintre România şi Japonia, proiect ce face parte din Programul Cultural ,,Japan Danube Friendship Year 2009”. De remarcat faptul că acest proiect este înscris în calendarul activităţilor educative ale profesorilor de haiku din întreaga lume. >>>>

”Joc monoton” este un roman de aventuri sentimentale în linia capodoperei lui Ibrãileanu aduse,aici, la zi, atât din punct de vedere al tehnicii literare cât şi al moralităţii : avem în carte nu o Adela, ci patru :Lavinia,Xenia, Simona, Miriana. Alecsit, protagonistul cvadrupului amor, are câte un fel de dragoste pentru fiecare din ele. Are naivitatea necesară pentru ca, practic, să nu înşele, să nu îşi parceleze inima şi sexualitatea, ci sã treacă elegant sau cu nonşalanţă barbară de la una la altă membră a haremului personal;fiecare din ele suferă de ceea ce se numeşte personalitate accentuată. Între ele, Lavinia este mai echilibrată, mai aproape de normalitate:profesoară de română şi autoare, între altele, a unui roman al cãrui nume m-a fãcut iniţial sã zâmbesc :”Cârtiţa cu bretele”.”Lavinia era o tipă remarcabilă, uimitoare prin precizie, prin ton, prin stil”, ne spune interpusul romancierului, Alecsit. >>>>

Noul volum de versuri al Poetului autentic (tot mai orficizat, în ultimele sale scrieri) şi profesorului de Filosofie adjudean, PAUL SPIRESCU, Eu, adică umbra mea (Ed. Andrew, Focşani, 2009), este a patra apariţie editorială autonomă a artistului (după Metafizica lacrimei, Strigăt clandestin şi Domnule Judecător!).

Închinarea cărţii se face, patetic, către un mare şi regretat poet dispărut al Vrancei: „Se închină această carte Umbrei din Cer a poetului Constantin Ghiniţă”.

Tripartiţia cărţii ascunde mistica Treimii, dar şi depăşirea dublului umbrei, prin „trei” al Revelaţiei – drumul fiind dinspre frigul funebru către mistica umbrei, prin care se poate dobândi Revelaţia lumii de dincolo, a „dublului celesto-hristic” al lumii terestre – intermediarul transfigurator fiind „nomen”-ul/verbum-ul magic al Poeziei: I- Povestiri despre frig (30 de poeme); II – Est in nomina (26 de poeme);    III – Eu, adică umbra mea (22 de poeme). >>>>

Recent a văzut lumina tiparului o valoroasă lucrare elaborată de Prof.univ.dr. Dumitru Burghelea, cu titlul ’’Probleme actuale ale Ecopolitologiei şi Dreptului românesc’’, care se înscrie în aria exigenţelor, a cerinţelor societăţii informaţionale contemporane, fiind concepută şi realizată, într-o viziune interdisciplinară. Autorul, personalitate de prestigiu a vieţii ştiinţifice şi publicistice din Iaşi şi Chişinău, jurist şi ecolog de notorietate, consacrat, porneşte de la relaţia indisolubilă dintre Ecopolitologie şi Drept, demonstrând faptul că nu putem asigura protecţia mediului înconjurător, numai pe cale educaţională, mai ales când este vorba de O.N.G.-uri, ca mari poluanţi, ci este necesară şi implicarea Dreptului, a normelor juridice bazate pe constrângere, pe sancţiune. Este adevărat că ’’Dura lex, sed lex’’, dar experienţa universală arată că o societate armonioasă, trebuie să îmbine normele morale, educaţionale, cu cele juridice, întemeiate pe răspundere. >>>>

O carte halucinantă, o carte şocantă, o carte care a schimbat lumea, “Fantasmele erotice ale femeilor” impresionează încă de la primele pagini printr-un ton ferm şi cu toate astea lipsit de aroganţă. Aşa cum mulţi poate au presupus eronat, volumul nu este doar o altă carte scrisă de o feministă frustrată, ci este una dintre lucrările de referinţă ale mişcării revoluţionare care a demonstrat la începutul anilor 80 că diferenţele dintre bărbaţi şi femei nu sunt, cel puţin în universul sexual, chiar atât de mari. Probabil că femeile care vor citi această carte vor zâmbi regăsindu-se în multe dintre poveşti în timp ce bărbaţii, în marea lor majoritate, vor avea un şoc refuzând să creadă, cel puţin la început, că partenerele lor se pot gândi la astfel de lucruri în timpul unui act sexual.

Volumul este alcătuit din mărturiile unui număr impresionant de femei, care reuşesc să acopere prin varietate întreg spectrul social. Demasificarea celor intervievate nu oferă cărţii un caracter ştiinţific, însă îi sporeşte credibilitatea şi ne face să credem că această cercetare este una autentică şi edificatoare pentru a izola anumite patternuri în comportamentul sexual al femeilor. >>>>

Motto: „Amintirile, aşa cum mi-au fost relatate, năvălesc asupră-mi ca un torent. Au prea multă realitate în ele, o junglă a realităţii, frumoasă  şi dureroasă… Ca într-un vis îmi imaginez secolele trecute…”

Vavila Popovici este autoarea a numeroase volume de versuri şi proză. Printre acestea se numără „Singurătatea clipelor târzii”, „Noapte de iarnă”, „Piticul din ceaşca de cafea”, „Îngerul scrie poemul”, „Jurnalul unei veri”, „Mai sunt bărbaţi buni”, „Jurnal american” sau „Ultima piruetă”. Totuşi, între atâtea tomuri semnate cu numele ei, unul singur conţine în titlu cuvântul „carte”. „Cartea mamei” se detaşează între scrierile Vavilei Popovici ca o creaţie specială,  ca o Carte a cărţilor, ca o carte de căpătâi, de o certă valoare sentimentală. >>>>

Moto:

„Când zarea din privire-ntinereşte

Te am în suflet şi mă cred iubit”.

De la experiment literar la trăire autentică, poeziile creştine ale lui Constantin Mîndruţă glisează sugestiv în realitatea contingentă şi, o dată cu veghea de rugăciune şi visul, se înalţă în transcendent pe calea Luminii divine, singura de urmat de orice creştin pentru a-şi asigura viaţa veşnică.

Îl aflăm pe autor în ipostaze creatoare diferite, de la poezia spirituală la cea satirico-umoristică şi de expresie socială, creaţia sa constituindu-se într-o permanentă, plăcută şi edificatoare surpriză. >>>>

Poet, om de cultură, editorul cel mai harnic din judeţul Buzău, Constantin Marafet îşi lansează, azi,  al optulea volum de poezie: după surprinzătoarea poemă din poeme, Eu şi sora mea, umilinţa, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2008 – Constantin Marafet îşi consolidează, prin noul său volum, RĂDĂCINĂ ÎNSTELATĂ (Ed. Mesagerul, Chişinău, 2009) caracteristica de Duh, pe care i-o remarcam şi semnalam în precedentul: franciscanismul de tip mioritic, adică adaptat la văzduhul şi mitologia tăinuită, încă nedezgropată complet, a Râmnicului Luminat. Râmnicul Sărat a devenit, în viziunea Poetlui Marafet, din simplu topos laic şi „vatră” a Focului Vieţii („desprinsa vatră: Râmnicul Sărat” – cf. Alean) –  topos sacru şi simbol al Iazul Iluminării, Iazul  Ascuns în Cer, al Fiinţei/Fiinţării Autentice („mi-e soră luna, soarele mi-e frate/ şi Râmnicu e basmul înecat”; „oh şi ah lumânăresc/ Doamne, mă Râmniceresc” – cf. Ravac). Un fel de „mă grăniceresc”, „mă fac vecin, prin hotarul iniţierii, cu Lumina Lui Dumnezeu”.

Autorul fiind adept fervent al „muzicii sferelor” platoniciene” şi al orfismului, poezia lui C. Marafet îşi alternează, firesc, pe ison când de doină, când de blestem popular, diezii şi bemolii: >>>>

Cunoscut ca poet şi epigramist, Gavril Moisa ne face o surpriză plăcută  publicând volumul de fabule, intitulat simptomatic”Fabule trăsnite”,Editura Grinta, Cluj-Napoca,2009,cu o prefaţă de Constantin Cubleşan.

Pentru a înţelege mai bine rolul şi sensurile fabulelor lui Gavril Moisa e necesar să facem un mic istoric al acestei specii literare atât de gustate de cititori. După cum se cunoaşte, fabula este o scurtă  naraţiune alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personifică animalele, plantele şi lucrurile, satirizând anumite moravuri, mentalităţi, deprinderi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. Ea este structurată astfel: povestirea propriu-zisă şi morala. Pentru realizarea fabulei se foloseşte, ca figură de stil , personificarea. >>>>

Opera poetică de până acum a Olgăi Alexandru Diaconu presupune precedentul absolut al unei experienţe-vitale şi mentale-a iubirii faţă de divinitate şi oameni, determinând atât fascinaţia ambiguă pe care o stârneşte scrisul unei poete talentate, cât şi acel sentiment de uşoară, dar persistentă, bucurie, înregistrat ca un “văl tandru de lumină” atunci când citim volumul de poeme „Năstrapa nevăzută”,apărut la Editura Semănătorul,2008. Folosind în titlu un arhaism, năstrapă, cu înţeles de vas de lut, cană sau cupă, poeta îi dă conotaţia de înţelepciune a divinităţii din care soarbe lumina iubirii.Volumul este structurat în două cicluri: „Năstrapa nevăzută „şi „Căruţa cu flori” a căror tematică se tangenţiază prin consensul neliniştii, indus stilistic printr-o profuzie de întrebări şi îndoieli: ”Dar noi tot nu te-am crezut , /chiar de viaţa ne-a durut/ şi ne-am revoltat mereu/ crezându-ne Dumnezeu” (Ce e trupul cel de lut) sau „De ce scriu mereu poeme/ ca să vărs al meu pahar/ tot crezând că pe-al meu creştet/ Domnul S-a lăsat cu har?…(De ce scriu?…). >>>>

Antologia de versuri a poetului Lucian Mănăilescu este structurată în ciclurile „Patria amară”, „Foşnetul grecilor”, „Lacrimi de Murano şi alte poezii”  şi „Lumea din nori”. „Câteva explicaţii” de la pag.120 arată că că sunt atât inedite, cât  şi poezii reluate din volume anterioare, iar unor scriitori consideraţi a-i fi fost alături (Constanţa Buzea, Passionaria Stoicescu…), autorul le mulţumeşte aici. „Datele despre autor” prezintă un scriitor cu volume, colaborator la mai multe reviste de cultură: Oglinda literară, Cronica, Viaţa românească, Luceafărul, Cetatea literară.

Poezia „Îmi iubesc patria”  sugerează lipsa unui motiv vizibil pentru acest sentiment, întrucât  ţara a evoluat cu „indiferenţa şi spaima, sărăcia şi zvonurile”, iar „umbra viitorului refuză să vină”.Aceeaşi atmosferă, care evocă mistificarea istoriei şi a mitologiei,  apare în poezia „Sfântul Gheorghe”.Iar în „Dezertare”, patria este văzută ca o abstracţiune constrângătoare, dar acceptată, poate din inerţie.Însă gândul soldatului ,care clamează  slujirea  necondiţionată , este, în realitate către acasă:  „aleargă/ de rupe pământul/ către casă”. >>>>

Dincolo de iubire nu este doar o sintagmă cu rezonanţe poetice, ci şi titlul unui roman (Editura ,,Savia’’, Iaşi, 2002), scris de un profesionist al condeiului, ziaristul vasluian Daniel Grosu, ce nu se află la prima lui încercare de a cocheta cu literatura, ţinand cont că a scris şi un roman umoristic, Eu şi Păcăliciul.

Cartea reflectă mai mult fluxul conştiinţei eroului principal, nimeni altul decât un jurnalist, dezvoltând mai puţin o acţiune propriu-zisă, care de altfel, nu lipseşte întru totul. Din acest unghi, dezvoltarea epică tinde mai mult spre confesiune, spre conturarea unui dosar de existentă, cu toate că, în paralel, pelicula narativă cuprinde în perimetrul ei şi alte poveşti de viaţă, imagini caleidoscopice ale realităţii, toate contopite într-o nevoie aproape fluidă de comunicare şi destăinuire. După cum ne sugerează şi titlul, romanul supune atenţiei tema iubirii, o iubire dincolo de care protagonistul descoperă cu stupoare tot iubirea, stările pe care le încearcă fiind, în mod surprinzător, contradictorii celor aşteptate. Duelul amoros ni se dezvăluie acum sub o altă definiţie, aceea că viaţa nu poate fi trăită în absenţa iubirii, că orice experienţă, fie ea şi una dramatică, lasă loc unui alt orizont al aşteptării afective. >>>>

Recentul volum de poezii, inspirat denumit „Rădăcina înstelată”( Ed. „Mesagerul”, Chişinău, 2009), semnat de Constantin Marafet, atrage atenţia prin două elemente importante: profunzimea ideilor poetice şi originalitatea viziunii lirice.

Pornind de la structurarea inedită a cărţii, constatăm că secvenţele lirice sunt dispuse astfel încât să se asigure volumului  simetrie: incipitul conţine poezia „rădăcini” iar finalul – poezia „vatră”.  Corelând  titlul cu piesele din interiorul volumului,  înţelegem că „rădăcina” ca simbol al permanenţei telurice este în relaţie cu spaţiul celest, ambele  stând sub pavăza credinţei.  Grupajele de poezii  au o anumită fluenţă  dictată de logica poetică originală. După grupajul „Din frunză” curg celelalte grupaje: „Cerească mană”, „Jertfelnic”, „Smerenia icoanei”.

Este de subliniat faptul că autorul cărţii a ajuns la o conştiinţă poetică superioară. Aceasta se poate observa din crezul poetic situat în fruntea volumului său. La curtea Poeziei, creatorul este eternul  ucenic, adăpându-se din izvoarele pururi reîntineritoare ale creaţiei autentice : >>>>

În 17 făurar 2009, bucureşteanul Sorin Cerin (născut la 25 noiembrie 1963, în Baia Mare) îmi expediază un volum de aforisme, Revelaţii – 21 Decembrie 2012, paradoxiste în majoritatea lor, salvându-se printr-un „curcubeu“ în treizeci şi şase de „culori-teme“ – un curcubeu propriu deci –, ca un steag fluturând în cerul, în priveliştea Fiinţei (luăm sintagma în accepţiunea lui Platon, din Phaidros, 248-b), ori din înrăzărita margine a Ei, pentru că autorul, deopotrivă poet, romancier şi sofist, „părinte al coaxialismului“, sau lirosof, după cum i-ar fi zis Vl. Streinu (pe vremea cercetării operei lui Lucian Blaga), ştie să se exercite întru catharsis pe arcul-orizont al cunoaşterii metaforice din complementaritatea bătrânei, veşnicei Câmpii a Adevărului.

Din epistola-i însoţitoare de volum, aflu: «Dintre cărţile mele publicate până acum pot să amintesc Destiny şi The Origin of God, ambele apărute în America. În România, mi-au apărut: Destin (2007), Coaxialismul (2007), Moarte, neant, aneant, viaţă şi Bilderberg Group (2007), Starea de concepţiune în fenomenologia coaxiologică (2007), >>>>

Filozoful grec Constantin Tsatsos scria:Nimic din ceea ce obţinem pe cale logică nu ne dă atâta satisfacţie cât o pasiune împlinită.De aceea,din pasiune preferăm să ne chinuim;şi să punem în seviciul pasiunii,fără împotrivire,frântura de logică ce ne-a mai rămas.În acest context se înscrie şi activitatea profesională,dar mai ales extraprofesională ,de-alungul anilor,a octogenarului Gheorghe P.Lăzanu,născut în urmă cu 86 de ani în Mânzaţi,localitate aflată la 25 de km de Bârlad ,stabilit în Capitala Ardealului după întoarcerea sa din cel de-al doilea război mondial,rănit şi cu gradul de sublocotenent.Iată ce scria acesta în volumul Patria şi oştenii, autori dr.Gheorghe I.Bodea,Gheorghe P.Lăzanu,Vasile Caia:Orice apariţie a unei cărţ reprezintă o sărbătoare,dar şi o obligaţie de recunoştiţă.Cu atât mai mult am resimţit acesta conotaţii la apariţia lucrării memorialistice Patria şi oştenii,pentru că mă consider un oştean şi pentru că patria este chitesenţa celor mai profunde valori.Trebuie să remarcăm faptul că Gheorghe P.Lăzanu,în prezent colonel în rezervă, este şi a fost un oştean, inclusiv pe „frontul”promovării culturii în întreprinderile unde a lucrat. >>>>

Sunt anumite cărţi în care te recunoşti, anumite cărţi pe care ai vrea să le păstrezi mereu alături de tine. Sunt acele volume care par să vorbească despre viaţa ta, franc, direct, fără să se ascundă în spatele cuvintelor frumoase. “Noile aventuri ale unei prostituate de lux londoneze” este una dintre acele cărţi, un volum din care musteşte viaţa, un volum despre oamenii de astăzi, despre problemele şi stilul lor de viaţă. Un mozaic extraordinar între sentimente şi sex, între lux şi simplitate, o carte care trece prin toate obsesiile minţii umane doar pentru a ajunge la sensibilitatea ascunsă în fiecare dintre noi. Belle de Jour, devenită deja o icoană pentru milioane de cititori din întreaga lume, reuşeşte cu acest nou volum să ofere o dimensiune nouă şi fascinantă poveştii…

Îndepărtându-se puţin de lumea glamour a prostituatelor de lux, Belle păstrează totuşi farmecul acesteia, reuşind să scoată în evidenţă motivele pentru care în Europa prostituţia este considerată ceva normal şi, mai ales, sănătos. Vocea autoarei impresionează prin fermitate şi printr-o luciditate împinsă câteodată la extrem. Cartea evită clişeul ipocriziei, iar sfaturile pe care le întâlneşti aproape la fiecare pagină sunt cugetări de bun simţ ale unei persoane care a făcut ceea ce cei mai mulţi dintre noi nu îşi pot nici măcar imagina. Belle însă nu regretă nimic din viaţa ei, insistând pe puterea de transformare a fiecărei experienţe şi demonstrându-ne încă o dată că, în esenţă, suntem ceea ce facem. >>>>

Feminitatea este o calitate şi o caracteristică importantă, ce ţine de latura psihologică  a unei femei. Componentele ei sunt blândeţea, răbdarea, bunătatea, sensibilitatea. Feminitatea se poate învăţa şi educa şi se poate manifestă în funcţie de împrejurări. Societatea noastră apreciază feminitatea şi aşteaptă de la orice femeie să fie feminină în felul ei propriu. Despre feminitate şi despre modul în care aceasta trebuie înţeleasă şi dezvoltată vorbeşte şi  cartea Ligiei Seman, „Domnind peste împrejurările vieţii. Un studiu devoţional despre: valoare, putere, scop şi psihoterapie feminină”.  Autoarea li se adresează femeilor, în dorinţa de a le ajuta în depăşirea problemelor personale. Cum să faci faţă momentelor dificile din căsnicie, cum să îţi susţii şi să îţi formezi copilul, cum procedezi atunci când totul pare să îţi fie împotrivă, cum te manifeşti faţă de cei cu care te întâlneşti pentru închinare şi părtăşie sunt tot atâtea întrebări la care cititoarele vor găsi răspuns, în studiul realizat de Ligia Seman.  >>>>