04 Septembrie 2007 – GEORGE VULTURESCU: „CRONICAR PE FRONTIERA POESIS“, Editura „Princeps Edit“, Iaşi (Aurel Pop)

“Criticul deci, un creator, un artist, adică, înzestrat cu simţ critic”scria Eugen Simion, despre G. Călinescu în “Evoluţia conceptului de critică: De la T. Maiorescu la G. Călinescu”. (Antologia criticilor români, Bucureşti, ed. Eminescu, 1971, p. 31-32) lucru demostrat şi de George Vulturescu în “cronicile de carte semnate într-o revistă” vreme de 17 ani si pe care le-a adunat cu pricepere şi migală în “Cronicar pe Frontiera Poesis”, editura “Princeps Edit”, Iaşi 2005. În “Nota autorului” autorul vine şi argumentează necesitatea acestei cărţi: “Difuzarea revistei “Poesis”, chiar şi acum, în al 17-lea an de apariţie, se face cu greutate,// La mulţi scriitori n-a putut ajunge revista noastră” ,iar al doilea motiv: “În 1990, când am fondat revista la Satu Mare, necesitatea cronicii literare, la zi, a devenit o evidenţă şi ne-a provocat”şi nu în ultimă instanţă, poate cel mai plauzibil motiv pe care îl ştiam numai eu (lucru ce m-a “provocat” să scriu aceste rânduri) ar fi că: “Aici pe Frontiera Poesis este nevoie de cărţile şi faptele noastre de cultură. Împreună vom fi o frontieră spirituală!” îmi scria autorul la 10 ian. 2007 pe pagina de gardă al cărţii.

Faptul că poetul George Vulturescu are “simţ critic” o dovedeşte cele 109 cronici, (tehnic, cronica lui Gellu Dorian, Singur în faţa lui Dumnezeu p.347, nu este contabilizată atât în interiorul cărţii cât şi în cuprins) “ale bunilor prieteni”ce alcătuiesc volumul, dând dovada de o mare generozitate, fiind părtaş la bucuria “celuilalt”; autorul de carte asupra căruia George Vulturescu s-a aplecat nepărtinitor.

Structural cele 109 cronici sunt rânduite în ordine alfabetică, după titlurile cronicii de carte, fără a face o irarhizare de valori cu toate că în această perioadă de tranziţie unele opere literare au avut de suferit sub influienţa barometrului politic,economic şi social. George Vulturescu ia în calcul opera, scrie cronica unui autor fără a pretinde revanşa acestuia, dovadă stau unele cronici ale unor autori trecuţi la cele veşnice: Aurel Dumitraşcu, Ion Baias, Alexandru Pintescu, Paul Grigore, Mariana Marin, Radu Săplecan, Ion Caraion, Mihai Ursachi şi alţii.

O altă dovadă care confirmă valoarea cărţii e faptul că din cele 109 cronici doar 14 sunt ale unor “prieteni” din aceste ţinuturi Nordice: Alexandru Pintescu, Ilie Sălceanu, Ioan Nistor, Radu Sergiu Ruba, Ion Vădan, Nae Antonescu, Dumitru Păcuraru, Ion Baias, Ion Bala şi alţii

Din punct de vedere statistic unii autori prezenţi în carte figurează cu mai multe cronici: Alexandru Lungu (4), Ştefan Augustin Doinaş (3), Daniel Corbu (3), Marta Petreu (3), Ioan Moldovan (2), Al. Cistelecan (2), Lucian Vasiliu (2), Ruxandra Cesereanu (2), Adrian Popescu (2), Gabriela Melinescu (2), câte una au “beneficiat”: Adam Puslojic, Ioan Nistor, Ioan Pintea, Liviu Ioan Stoiciu, Dumitru Păcuraru, Angela Marinescu, Ion Mureşan, Liviu Antonesei, Ion Bala, Emil Hurezean, etc..

Nu este lăsată neobservată nici lirica feminină: Marta Petreu, Ştefania Plopeanu, Svetlana Paleologu-Matta, Magda Cârneci, Angela Marinescu, Gabriela Melinescu, Simona Popescu, Ruxandra Cesereanu Mariana Marin, etc. asupra căruia George Vulturescu se distinge prin originalitate.

Deşi unii beneficiari de cronică sunt departe de ţară, valoarea acestora nu ia scăpat cronicarului Vulturescu, asfel că ia ţinut sub lupă vreme de 17 ani pe: Andrei Zanca (Germania), C. W Schenk (Germania), Gabriela Melinescu (Suedia), Alexandru Lungu (Suedia), Nichoalas Catanoy (Canada), etc. prin ei revista “Poesis” a fost poartă deschisă spre Europa şi nu numai.

La finalul unor cronici George Vulturescu vine în sprijinul cititorului şi ai unor cercetători prin: “Punerea laolaltă a criticii şi a istoriei literare când e vorba de a le studia nu trebuie să mire, deşi mulţi s-au obişnuit a despărţi istoria literară de critică aşa-zisă estetică, făcând din cea dintâi numai o introducere la cea de a doua” (Tehnica criticii şi a istoriei literare: G. Călinescu.) nominalizarea operei şi a altor date biografice, situaţie găsită la : Gabriel Chifu, Alexandru Pintescu, Mircea Petean, Vasile Dan, Nicolae Prelipceanu, Grigore Chiper, Viorel Mureşan, Adrian alui Gheorghe, Ştefania Plopeanu, Svetlana Paleologu-Matta, Maia Cristea-Vieru, Magda Cârneci, Marian Drăghici, Radu G. Ţeposu, Virgil Mihaiu, Marin Mincu, Andrei Zanca, Ştefan Baciu, Casian Maria Spiridon, Şerban Foarţă, Nichoalas Catanoy, Ion Baias, Paul Grigore.

Prin furcile caudine ale lui George Vulturescu au trecut pentru disecţie operele poeţilor cu vechi şi noi state în lirica românească , dar şi istorici literari; Nae Antonescu, a unor prozatori de marcă ai literaturii care au cochetat cu poezia; Nicolae Breban, Ilie Sălceanu, singurul prozator care “intră în proiect” cu cronica romanului: “Cămaşa morţii. Theodor Vladimirescu”, a unor traducători de elită: Gabriela Melinescu, Andrei Zanca, etc., a unei pleade de critici: Romulus Bucur, Al Cistelican, Octavian Soviany, Gheorghe Gricurcu care de data aceasta cronicarul Vulturescu ar fi putut trece “cu bocancii prin poem” dar n-a făcut-o; “Discursul meu se deplasează alături de textul cărţii citite, merge paralel cu el, îl însoţeşte” (Nota autorului)

AUREL POP