17 Septembrie 2007 – IVO MUNCIAN: „ORFEU ÎNDRĂGOSTIT“, Editura Uniunii Sârbilor din România, Timişoara, 2006 (Ion Pachia Tatomirescu)

Orfeu îndrăgostit (cu o prefaţă, Glosări pe mar-ginea liricii de dragoste a poeţilor sârbi, de Ivan Evseev)

Antologia Orfeu îndrăgostit, întocmită de Ivo Muncian, pune într-o minunoasă lumină filonul de aur al liricii sârbeşti de dragoste — atât a iubirii christianice, cât şi a erosului laic —, de la origini până azi, mai exact spus, începând cu autori de psalmi în spirit davidian: Sava Nemanici (1175 – 1235), cel ce vede sinonimia între Dumnezeire şi Iubire în cel mai înalt spirit ortodox («Ci Domnul mustră / pe cel pe care-l iubeşte… / Cine nu-şi iubeşte fratele, / nu-L iubeşte pe Domnul Dumnezeu. / Dumnezeu este Iubirea…» — Amanet), Stefan Nemanici Prvonenceani (?1165 – 1227), prezent cu o memorabilă Molitvă («Nu mă uita pe mine / sărmanul Tău ! / Nu mă uita pe mine / cel ce se lăfăie-n fărădelege ! / Nu mă uita pe mine / cel de prin noroaie, / ci întinde-mi dreapta-[i…»), Domentijan (?1210 — ?1264), Teodosie (?1264 — 1328?) ş. a., spre a continua cu autori de poeme erotice de sub peceţi divine, aidoma lui Ştefan Lazarevici (1374 – 1427), cel ce ne îndeamnă a veghea puritatea iubirii, într-un Cuvânt despre iubire: «Placă-vă iubirea, / feciori şi cadâne, / căci potrivită-i vouă, / dar placă-vă într-adevăr / şi nu în silă; / să nu răniţi candoarea / căreia existenţa divină-i aparţine / pentru a nu se răzvrăti / divinitatea. Nu-L mâhniţi / pe Sfântul Duh / prin care / v-aţi luat identitatea / la botez — / ne povăţuieşte apostolul», şi spre a încorola apoi „lirica iubirii lumeşti”, de la cea evocatoare a „mierii epidermelor”, ori a „mierii onirice”, până la cea elogiatoare a nectarului cerebral / neuronal etc.: Şişko Mencetici (1457 — 1527: «În palmă nu ţi-am dat-o-n şagă, / ci a ta să fie-n veci, doamnă dragă. / De ai spinteca-o, s-ar ivi îndată / chipul tău cel falnic care mă îmbată !» — Inima-n palmă), Sima Milutinovici Sarajlija (1791 — 1847: «Nici hrana cerească nu e / Dulce ca sânul iubitei…» — Amorul e viaţa), Todor Manoilovici (1883 — 1968: «O strângere de mână: sărutul mut al palmelor / Cu unisona apăsare a degetelor.» — Filă de jurnal), Miloş Crnjanski (1893 — 1977: «Mi-aduc aminte că era / candidă, mlădie / şi păru-i de mătase / încălzea,-ncălzea / sânii-i dezgoliţi…» — Poveste), Vasko Popa (1922 — 1990: «De n-ar fi ochii tăi / N-ar fi cer / În casa-ne mică // De n-ar fi-al tău surâs / Pereţii n-ar dispărea / Sub privirile tale // Privighetori de n-ai avea / Sălciile plăpânde / Nu ne-ar trece pragul // Mâinile tale de n-ar fi / Soarele n-ar mai poposi / Prin visele noastre» — De n-ar fi ochii tăi) ş. a.

ION PACHIA TATOMIRESCU