Volumul de fata, inspirat intitulat „Luptator„, reuneste trei productii editoriale ale lui Aurel David: „Un cancer de vanzare”, „Belele” si „Confruntarea” aparute in 1994, 2004 si 2005, ultima dintre ele si in versiune engleza.

Un titlu mai potrivit nici ca se putea! Ajuns la o frumoasa si nesperata varsta – in tolba vietii lui s-au adunat recent 70 de ani -, Aurel David este un adevarat luptator, intrucat, pe langa putinele momente de satisfactii si bucurii, a avut parte de mari si rascolitoare suferinte, cauzate de cancerul comunist, de cancerul real descoperit si tratat din timp, precum si de tumoarea cerebrala de care a fost operat. Prin darzenia cu care s-a luptat cu aceste boli si prin raportarea la lumea inconjuratoare ca un om normal si sanatos, Aurel David este nu numai un luptator, dar, in acelasi timp, si un invingator. Plecand de la aceste confruntari, de la modul cum a stiut sa le depaseasca, precum si de la maniera in care a interpretat lumea si viata, din care a facut o adevarata filozofie personala, Aurel David reprezinta un model de conduita morala, profesionala si umana. Cine i-a cunoscut si ii cunoaste zbaterile trece cu mult mai usor peste obstacolele vietii, vede lumea si realitatea inconjuratoare in mod pozitiv, optimist.

Este dificil de spus daca aceste trei lucrari sunt cele mai valoroase din cele peste 20 cate a produs pana acum, dar am credinta ca ele ii sunt mai aproape de inima decat celelalte.O prima confruntare dura a avut-o cu cancerul comunist, care, in urma participarii la „procesul de la Garbovi” intentat unui alt autor calarasean, Ion Anghel-Manastire, pentru romanul „Noaptea nu se impusca” , se concretizeaza cu pierderea slujbei de redactor-sef al ziarului judetean „Vremuri noi”.

Romanul „Un cancer de vanzare” incepe cu data de 19 iunie 1989, cand autorul isi face primele investigatii pentru a i se certifica starea de sanatate. In urma acestora afla ca este posesorul unui cancer localizat in urechea interna. Din acest moment autorul nu dezarmeaza, ci, dimpotriva, declanseaza o adevarata lupta cu moartea, imbarbatandu-se singur, recurgand si la amintiri. Pentru Aurel David confruntarea cu moartea nu este o noutate. Pe la varsta de 9 ani i-a scapat din gheare, fiind tarat prin „labirint” de o meningita deosebit de pacatoasa. Alt „contract cu moartea” il semneaza pe la 18 ani, cand era pilot-comandant instructor de zbor si cand, in urma prabusirii cu un planor, scapa cu viata si de data aceasta, dar cu „o spaima cumplita”.

Al treilea „contract cu moartea” s-a configurat in 1989, cand i s-a depistat un cancer la ureche, pe cand autorul ajunsese in puterea varstei de 53 de ani.Avand certitudinea bolii, Aurel David actioneaza: se consulta cu medici, citeste literatura de specialitate, se informeaza si de la alti „cancerosi”, cu alte cuvinte, se adapteaza din mers la noua noua stare de lucruri din evolutia sa, fiind ferm hotarat sa se lupte cu monstrul.

In prezentarea acestui calvar, autorul are ingenioasa idée de a relata, in paralel cu cancerul de care se trateaza si despre cancerul comunist, generalizat la nivelul societatii romanesti.Pentru inceput, „cancerosul” nostru trebuie sa suporte 34 de sedinte de cobaltoterapie. Fin observator al realitatii inconjuratoare, autorul surprinde cu obiectivitate atmosfera din spitale, obiceiurile, dotarile, practicile din ele, fiind de multe ori placut impresionat, dar si dezamagit. Chiar si in aceste conditii speciale, cu permanente dureri atroce in cavitatea bucala, Aurel David isi face treaba de gazetar, culegand si transmitand informatii la AGERPRES – noul loc de munca dupa debarcarea de la sefia gazetei „Vremuri noi”.

Suntem la ultima sedinta de cobaltoterapie. Ce gandeste autorul ne spune chiar el: „Apoi, spre libertate, spre casa. Spre libertate? Care o fi pretul ei? Voi fi, oare, eliberat de gandul ca m-am lepadat de cancer? Nu-mi poate nimeni garanta. Nimeni de aici, de la spital. Voi trai si eu cu speranta…”Autorul isi sustine singur moralul: „Uneori noaptea, in singuratatea gandurilor, cuget ca nu este deloc recomandabil, pentru psihicul meu, sa cad in letargie, sa astept supus sosirea cucoanei cu coasa pe umar. Este bine sa lupt, sa fiu mai optimist. Sa privesc mai increzator spre fata luminoasa a medaliei”. Pasionat pana la contopire cu profesia de ziarist isi face timp, printer tratamente dureroase si activitati profesionale, sa dea sfaturi ziaristilor cu privire la aceasta fascinanta si importanta meserie, mai ales celor tineri, lipsiti de experienta.

Caracterul de stanca al lui Aurel David reiese si din finalul romanului: „Ar fi fost innebunitor, sufocant sa cad in neguroase, pesimiste, autodistrugatoare cugetari. Apropo de sticla pe jumatate plina sau goala: eu am gandit in acesti ultimi doi ani ca varianta „plina” mi se potrivea mai bine. M-au ajutat intru imbratisarea ei sotia, baietii mei, nepotica Adina, medicii, colegii, cunoscutii. Prin atitudinea lor de excludere totala a oricarei aluzii privitoare la boala. Motiv pentru care le aduc omagiile mele. Adevarul este ca m-am ajutat si singur. Prin racordarea permanenta la pulsul vietii, cu toate nazbatiile ei din aceasta framantata perioada revolutionara. Nadejdea catre un maine mai impede, mai plin de satisfactii mi-a intretinut tonusul. A fost, desigur, si telul. Intotdeauna bine conturat, insa gandit astfel sa-l pot atinge. Dar sa ma zbat cu neostoita ravna pentru a ajunge la el. Sa crezi. Sa aspiri. Mereu neingenunchiat. Chiar daca sinuozitatile drumului ti se aseza drept stavila aparent nepenetranta! Aceasta este calea spre viata. Spre Hades, oricum, ne este sortirea”.

Cel de al doilea plan in care se desfasoara actiunea este cel al relatarilor din presa vremii („Romania Libera”), referitoare la „marile realizari socialiste”, sub „geniala carmuire” a „genialului conducator”. Sunt pagini de autentica istorie care ne dezvaluie pas cu pas generalizarea cancerului comunist in toate laturile societatii romanesti, culminand cu rasturnarea regimului in decembrie 1989. Cu foarte multa rabdare si meticulozitate autorul spicuieste, analizeaza si comenteaza continutul presei, scotand in evidenta aberatiile si absurditatile regimului comunist, de la paranoicele productii record, pana la osanalele adresate cuplului prezidential. „Cancerul regimuli comunist” opereaza sfredelitor in constiintele oamenilor. Cu efecte nefaste. Cu sloganuri scoase in prim-planuri ori de cate ori cineva incearca sa „miste in front”. Relatarile devin palpitante incepand cu declansarea Revolutiei din Decembrie 1989. Sunt evidentiate momente ale Revolutiei extrase fie din „Romania Libera” fie direct, de la fata locului, de iscoditorul si neobositul Aurel David. Facand o analiza de continut a problematicii prezentata de autor, ne ducem cu gandul ca nu prea am avut si avem intelepciunea de a ne urma calea in liniste, fara certuri, injurii, incalcari de legi, abuzuri, furturi, minciuni etc. Oare de libertatea castigata cu sacrificiul suprem al unora au profitat numai impostorii? Timpul, istoria ne-o vor dovedi-o!

„Un cancer de vanzare” este si un roman, dar si o carte autentica de istorie ce reflecta realitatea romaneasca din perioada iunie 1989 – martie 1991. Daca am fi sinceri cu noi insine, ar trebui sa recunoastem mandria de a fi contemporani cu una din personalitatile marcante calarasene, care a surprins atat de bine nu numai framantata si socanta existenta personala, dar si pe cea sociala.

Al doilea roman – „Belele” este populat cu personaje pitoresti, prezentate in complexitatea lor, cu problemele, framantarile, necazurile, aventurile, dar si cu bucuriile lor.”O ploaie rautacioasa, patrunzatoare impreuna cu racoreala care a pus stapanire pe parcul din fata ferestrei a imprastiat, odata cu prelungirea ei vreme de trei zile si trei nopti, orice speranta de revenire la vreo spranceana de soare. Destul de timpuriu s-au abatut ploile toamnei din acest sfarsit de septembrie. Nici macar zece zile nu s-au scurs de la sosirea toamnei astronomice. Din mosi-stramosi, invazia ploilor sosea abia dupa Sfantul Dumitru. Cel de Sus avea grija de palmasii ogoarelor. Nu-i deranja de la muncile campului decat atunci cand acestia luau din lan ultimul stiulete de porumb, puneau sub brazda semintele de grau sau de orz pentru viitoarele culesuri, isi adunau strugurii in budane incapatoare si asteptau neradbatori sa se petreaca minunea transformarii boabelor in dulcele si neasemuitul must, iar mai apoi, in chihlimbarul lichid starnitor de chefuri”. Dupa aceasta poetica descriere de inceput de roman, sunt introduce in scena, rand pe rand, personajele: Danut (autorul), Marin Barbulea, domnu’ Gica Frangu, Nestorasu, domnul Ditu, Tanta, Vasile, Ianul, Stere, Constanta lui Mirman, Marin Mirman, Argus, Argentina, preotul Crin, Marghioala, Carcalete, Rozi, Sile Barbulea, Tita, Sumitra,s a.Actiunea incepe la Crivat-Budesti, mai précis in carciuma „La Beleaua”, ea continuand atat in tara cat si in afara granitelor ei. De o culoare deosebita sunt intamplarile si discutiile petrecute la carciuma cu nume predestinate „La Beleaua”, numita asa deoarece cine ii trecea pragul dadea de belele. Paralel cu aceste intamplari, Danut da si el de-o belea: paralizeaza. Ajunge pe mana medicilor, ocazie ce-i da posibilitatea sa redea nu numai atmosfera reala, profesionala din spitale, dar si lipsurile, matrapaslacurile din incinta acestora, reprezentate prin: „taxa” (ciubucul) pentru serviciile din spital, indiferenta impinsa uneori pana la nesimtire fata de pacienti, lipsa medicamentelor, greutatea procurarii lor si chiar furtul acestora si al hranei pacientilor. Bine gustate sunt si glumele din salon facute de Danut, dar si de altii.

Bun si talentat povestitor, Aurel David ne relateaza: plapitante povesti de iubire (Argus-Argentina), ca si aventurile extraconjugale (Argus-Sumitra, Argentina-Sile); calatorii incredibile pana in Valea Gangelui pentru depistarea originii rasei tiganesti; potopul generat de alinierea planetelor care are multe elemente fantastice ce se impletesc cu cele reale, pamantesti.Pe parcursul romanului sunt aduse in prim-plan si „noutatile” pietei libere: „taxa de protectie”, furturi si delapidari din partea angajatilor, „spaga” (comisionul) ce trebuie data pentru a rezolva problemele s.a.Asa cum ii este si firea autorului, cartea se incheie in mod optimist: specia umana nu va disparea. De potop scapa Argus si Argentina, salvati de buncarul construit de parintele Crin, dar si alte grupulete de oameni carora li se arata Maica Domnului cu indemnul „Cresteti, inmultiti-va si umpleti Pamnatul. In pace si buna intelegere. Domnul Dumnezeul meu va veghea asupra voastra!”
„Belele” ramane un roman naucitor pentru orice cititor ce il parcurge, punandu-i acestuia serioase intrebari legate de existenta umana, de viata, de sensul acesteia.

Cea de a treia lucrare introdusa in volumul „Luptator” se intituleaza „Confruntarea” si are ca punct forte „contractul cu moartea”, ce a constat in extirparea unei tumori cerebrale, in urma unei operatii grele. Aflat in vecinatatea mortii, Danut reda atmosfera spitaliceasca, cu partile bune, dar si cu cele rele. Impresionante sunt pasajele de adevarate sedinte de cenaclu literar organizate de Danut in salonul spitalului. Sa nu uitam ca autorul a infiintat si patronat doua astfel de cenacluri literare: „Arcadia” la Slobozia si „Albatros” la Calarasi.”Confruntarea” este pentru fiecare dintre noi o adevarata lectie de viata. In urma parcurgerii ei devenim mai intelepti, mai buni, mai informati.

Facand o incursiune in faptele scriitoricesti ale lui Aurel David, constientizam ca avem de aface cu una din personalitatile proeminente ale vietii culturale calarasene. In creatia sa, Aurel David a abordat problematica complexa a lumii contemporane, asa cum se manifesta ea la nivel local, national sau mondial. Practic, nu exista subiect de interes sa nu fie atacat, tratat, prezentat si interpretat. Asa se intampla in cele cinci volume din „Oameni care fac”, ce cuprind „pastile” cu relatari din realitatea imediata, referitoare la evenimente si manifestari culturale, economice, politice etc, din care, peste ani, poate fi reconstruita istoria locala a municipiului si judetului Calarasi. Aurel David este si un talentat povestitor, asa cum reiese si din lucrarile sale, in afara de cele trei din volumul de fata: „Pe aripi de planoare”, „Secerisul sec”, „Copil de pripas”, „Intamplari in tren”, „Evadam”, „Reporter”. La acest talent se adauga pasiunea de a calatori, de a vedea cat mai multe. Pe aceasta linie se inscriu lucrarile „Pasi pe Terra”, „Am fost si eu la Kathmandu”, „Florida la ea acasa”, „Colinele Madridului”.Aurel David mai poate fi catalogat si ca un impatimit cercetator al istoriei presei, scotand doua editii din Monografia presei Calarasiului si Ialomitei intitulata „Intoarcere in timp”. Totodata, Aurel David este coautor si la alte lucrari.Dotat cu multa energie si aflat intr-o permanenta cautare, Aurel David a infiintat primul post local de radio particular „Voces Campi”, precum si Fundatia Radiourilor Independente din Romania – RAIND, la care se adauga Casa editoriala „Freamatul”.

Am facut aceasta trecere in revista a operei lui Aurel David din respect pentru o personalitate si un caracter atat de puternice, incat nu i-au permis autorului sa clacheze in fata acelor crude si crunte „contracte cu moartea”, fiind un invingator, ajuns la aceasta frumoasa si minunata varsta. Aurel David este unul din oamenii care poate privi inapoi cu mandrie pentru tot ceea ce a gandit si infaptuit.

DUMITRU GHITA