Multi au fost cei care, pe vremea cenzurii ceauşiste, au ameninţat ,,în şoaptă” cu sertarele lor doldora de manuscrise, cu opere geniale. Vasile Moiş nu a ameninţat nimic, pentru că nimeni nu ştia că şi el ar avea preocupări literare. După dispariţia ceauşeştilor, deci şi a oribilei cenzuri, au mai apărut – pe ici, pe acolo – căte o carte ori cărticică din cele promise, dar nu cine ştie ce, excepţie făcând scrierile despre rezistenţa anticomunistă, despre temniţele în care au fost torturaţi şi şi-au văzut sfârşitul toţi cei care nu au aplaudat îndeajuns măreţele înfăptuiri ale socialismului multilateral dezvoltat, ale ,,iepocii” etc. Din 2011, însă, Vasile Moiş este o prezenţă reală în lumea literelor, iar de aici încolo critica de specialitate din România şi nu numai va trevui să aibă în vedere şi acest nume. >>>>