Biblioteca „Mioriţa “, Câmpulung – Bucovina, 2006, 121 p.

Păşind pe urmele tatălui domniei sale, preotul cărturar Dumitru Valenciuc, cercetător serios, cu câteva cărţi la activ, tânărul Ioan-Paul, şi el preot, a adunat cu zel scrieri din presa vremii despre satul unde păstoreşte de ani buni al său părinte: Volovăţ. Este o cronică interesantă, care se adaugă la cele scrise până acum despre această străveche localitate. Cititorul interesat află frânturi din viaţa şi preocupările locuitorilor, despre preoţii care au tradus învăţătura biblică în viaţa de zi cu zi, venind în sprijinul ţăranilor apăsaţi de nevoi şi griji, îmbunătăţindu-le traiul şi deschizându-le calea spre cunoaştere. Iată doar câteva exemple: înfiinţarea Societăţii şcolare „Dacia” (1872), care avea o bibliotecă şi practica un sistem de economii avantajos, în plus, sprijinea şcolarii proveniţi din familii foarte sărace; din istoricul satului Volovăţ (denumirile de început, ctitori şi ctitorii; diverse serbări jubiliare descrise în amănunt, în care se valorifică tradiţia locală din industria casnică, obiceiurile legate de petrecerile populare ş.a. La astfel de serbări se jucau şi piese de teatru liric din creaţia lui Tudor Flondor. Autorul nu se mulţumeşte să redea pur şi simplu articolele şi ştirile din presă, ci vine cu precizări privind multe dintre notabilităţile locului sau ale Bucovinei, citate în aceste scrieri şi cu un Glosar strict necesar pentru înţelegerea unor termeni care nu se mai folosesc azi (decât cu mici excepţii), nici măcar în mediul rural. Un index alfabetic întregeşte imaginea unei lucrări bine gândită şi alcătuită.

EMIL SATCO