Nu ştiu dacă mai este o altă persoană care ar cunoaşte mai bine frumuseţile naturii dintre Prut şi până dincoace de Nistru ca Alecu Reniţa.

A bătut cu talpa piciorului acest spaţiu de zeci de ori, a scris, a salvat de la distrugere, a imortalizat pe retina aparatului de fotografiat sute de monumente ale naturii, mesaje pentru urmaşii noştri de mâine.

Zilele acestea Alecu Reniţa a editat un album de fotografii cu locurile cele mai pitoreşti din Basarabia, intitulat „Moldova pitorească” – o adevarată carte de vizită a frumuseţilor basarabene.

În cuvântul de deschidere, autorul conchide cu tristeţe: „Din cartea sfântă a naturii, în a doua jumătate a secolului XX, regimul sovietic a rupt cele mai frumoase file şi le-a ars definitiv sau le-a aruncat la deşeuri”.

Şi totuşi… N-a putut fi chiar totul distrus. Şi ceea ce n-a putut ades salva cu cuvântul, Alecu Reniţa a salvat cu ajutorul aparatului de fotografiat. Albumul conţine imagini impresionante ale locurilor pitoreşti şi „de suflet”, cum le zice chiar el, de la Palanca până la Criva, de la Naslavcea până la Abaclia (baştina distinsului ecolog şi publicist), de la Hotin şi până la Cetatea Albă.

Locuri ca desprinse din rai. Pietre rămase de la facerea lumii. Ape limpezi ca cerul de deasupra. Codrii multiseculari. Cu ajutorul aparatului de fotografiat toate acestea devin memorie şi permanenţă în acelaşi timp.

Sunt peisaje văzute cu inima, care l-au aşteptat parcă pe autor să le surprindă, să-i „pozeze”, ca să-i faca astfel şi pe alţii să le cunoască.

Cartea „Moldova pitorească” e o statuie ridicată în cinstea palmelor lui Dumnezeu care demult, la facerea lumii, au modelat aceste frumuseţi menite să bucure ochiul, să mângâie sufletul şi să-l facă pe acest popor desculţ, să se simtă bogat.

NICOLAE DABIJA