„Bucovina este provincia exemplară a destinului românesc“, spune în cuvântul de început academicianul Dimitrie Vatamaniuc, argumentându-şi afirmaţia prin jalonarea câtorva repere esenţiale din istoria acestei provincii, de la revoluţia din 1848 cu consecinţele ei favorabile în dezvoltarea etno-statală, experienţa multiculturalităţii şi practica exerciţiului civic şi până la perioada de după Marea Unire, când s-a pus un mare accent pe educaţia în spiritul demnităţii şi al cultului faţă de trecutul neamului românesc. Bucovinenii, oameni drepţi şi dârzi, conştienţi de dreptul de a fi stăpâni pe viaţa şi avutul lor, nu puteau să stea nepăsători în faţa ocupantului sovietic, care aducea bolşevismul cu tot arsenalul său de rele. Dacă unii au luat calea exilului, alţii, e drept, puţini la număr, au ales lupta armată adăpostindu-se în Munţii Bucovinei, de unde hărţuiau trupele sovietice de ocupaţie şi posturile de miliţie sau trupele de securitate. Deşi forţa acestor grupuri de rezistenţă era destul de mică, autorităţile se temeau de impactul ideologic al acţiunilor lor. De aceea, pentru stârpirea lor s-au mobilizat forţe deosebit de puternice. Cartea lui Marian Olaru abordează doar un fragment din lupta partizanilor bucovineni, în care eroii principali sunt fraţii Vasile şi George Motrescu din Vicovu de Jos. Este valorificat Jurnalul lui Vasile Motrescu, documente de arhivă şi o serie de mărturii aparţinând lui George Motrescu. Alături de familia Motrescu apar o serie de alţi luptători anticomunişti din Obcinile Bucovinei. Nota introductivă la Jurnalul lui Vasile Motrescu, partizanul care nu-şi mai găsea locul în noua lume ce prindea contur, cea a comunismului, Jurnalul în sine şi notele de subsol bogate în informaţii, reconstituie lumea satului bucovinean din vremurile de restrişte ale anilor de după 1945-1948. La acestea se adaugă un vast studiu (de fapt postfaţa), semnat de prof. Vasile Schipor, Bucovineni în spaţiul concentraţionar al regimului comunist. Martiri, martori şi mărturii, în care se analizează diversele scrieri apărute până acum (cărţi, monografii, memorialistica bucovineană, reviste ş.a.), pe această temă. Lor li se adaugă, spune Vasile Schipor şi cartea lui Marian Olaru, cercetător la Centrul de Studii „Bucovina“ al Filialei Iaşi a Academiei Române, Centru care are, după cum precizează directorul său, acad. D. Vatamaniuc, „un proiect mai amplu de cercetare (…) care îşi propune să contribuie la lămurirea acelor aspecte de istorie recentă care privesc această provincie a septentrionului românesc“.

EMIL SATCO