Romanele publicate până în prezent — Cavalerul după-amiezii (1998), Noaptea orgoliilor (1999), Îngerul de faianţă (2004), Zbor interior (2006) etc. – arată că ne aflăm în faţa unui rafinat prozator „realist-psihologic”, nesfiindu-se să abordeze criza reificării ens-ului uman al anotimpurilor prezente chiar şi în perimetrele abisalului de tip freudean; altfel spus, ca prozator, Ion Scorobete poate surprinde receptorul de literatură atât dinspre „resurecţia tradiţionalismului”, dinspre „tipologie” / „creaţie”, cât şi dinspre „analiză” / „proustianism” (spre a apela şi la arhicunoscutul binom operaţional garabet-ibrăilenesc). Izbânzile romanelor sale se datorează unui mare talent scriitoricesc dublat de trăirile autentice, de cunoaşterea directă a universului agrest / rural şi a universului urban, cât şi de cunoaşterea „indirectă” a acestor universuri, în calitate de avocat profesând în tribunalele / judecătoriile democraţiei post-revoluţionar-decembriste din România.

ION PACHIA TATOMIRESCU