01 Martie 2007 – Lola Ţămbrescu:”Jurnal de calatorie in Franta „

Autoare a 6 volume, majoritatea bazându-se pe rememorarea trecutului autoarei în contextul social şi familial, Lola Ţămbrescu este din nou în mijlocul cititorilor săi cu „Jurnal de călătorie în Franţa”, Editura Universităţii în Oradea, 2006.Există o tradiţie în literatură de a aborda, ca mod de exprimare, jurnalul literar. Această specie literară a fost agreată de mulţi scriitori, atât din literatura universală, dar şi din spaţiul literaturii române. Printre aceştia enumerăm, doar, câţiva: N. Iora, Gala Galaction, Mircea Eliade, Eugen Ionescu şi mulţi alţii. Jurnalul literar este o scriere memorialistică în care un autor notează sub formă de impresii zilnice, sau periodice, evenimente semnificative, din viaţa sa. El este omniprezent, este naratorul care relatează acţiunea la persoana 1-a, devenind el însuşi actant în cadrul naraţiunii şi asumându-şi subiectivitatea relatării.Lămurind poziţia acestei cărţi în contextul teoriei literaturii putea aborda structura acestei lucrări pornind, tocmai, de la aceasta înţelegere a conotaţiei titlului acestei lucrări, structurată în două părţi.În prima parte, autoarea consemnează în date, luni, ani şi chiar ore, pregătirea de plecare spre Franţa, fapt întâmplat în 12 august 1969, an care a coincis cu pierderea sorei mai mari. La prima oră din noaptea de 12 august trenul a plecat din Bucureşti. Prima oprire fiind Viena. Nuanţând spusele lui Jean Paul Sartre „Nu este scriitor pentru că ai hotărât să spui unele lucruri, ci pentru că ai hotărât să le spui într-un anumit fel”, Lola Ţămbrescu prin acest „Jurnal” este din ce în ce mai adânc o „conştiinţă sintagmatică”, citându-l pe R. Barthes, fiindcă textul devine expresia unei trăiri concrete ajunsă la stadiul existenţial.Vizitarea, pe jos, a oraşului München, sau sosirea la Paris în 15 august, vizitarea vechii Bastli, abordarea Catedralei Notre-Dame cu explicaţii arhitecturale îi face pe cititor să plonjeze într-o imagistica la limita imaginarului, unde întâmplări inerente în astfel de ocazii ridică terţul la formula reportajului. Un astfel de reportaj literar îl descope­rim în nararea evenimentelor din 22 august când a fost vizitat muzeul Rodin, autorul celebrei sculpturi „Gânditorul”.

Acumularea de date, evenimente ;i simboluri toponimice face din această lucrare un instrument instructiv şi de cunoaştere, iar relatările cu gust anecdotic dau densitate epică lucrării.Lola Ţămbrescu alege tehnica aisbergului, cea mai bogată şi mereu nesatisfăcătoare păstrând şi plasând cititorul în starea de curiozitate activă, de uimire, de surpriză, obligându-l să simtă, să intuiască, să retrăiască ceea ce se ascunde sub văl.

Partea a II-a a „Jurnalului” începe cu „Primul zbor-Prima aniversare”, tot spre Franţa, dar de data aceasta după 36 de ani, adică în anul 2005. Reîntâlnirea cu nepoţii, vizitarea „Orasului păpuşilor”, a Catedralei Notre-Dame, Pomul Invalizilor. Turnui Eiffel şi multe alte obiective cul­tural-turistice, simboluri ale culturii universale, face din această car­te o fereastră spre un univers al cunoaşterii. Secvenţele din jurnal dezvăluie o pedantă ritmare a dorinţei de acumulare, de organizare ale no­ilor cunoaşteri. Reportajele fiecărei zile semnifică polifonic, experimentează un caleidoscop scriptural şi imagistic. Filmul acestui „Jurnal” – fiindcă secvenţele acestuia pot fi oricând citita ca un perfect scenariu – este un colaj de reportaje orchestrat propunându-se pe sine ca sub­stituit, ca plin.

Cartea Lolei Ţămbrescu este un reportaj-literar despre cunoaştere care mi se pare mai important decât cunoaşterea sau decât trăirea, fiin­dcă în miezul ei germinează înţelegerea şi, deşi, reportajul literar a mai câştigat o treaptă, paradoxal, cu ajutorul jurnalului de călătorie, parafrazându-l pe Sollers jurnalul nu reprezintă viata, el este un fel de a trăi si de a-l gândi.Traducerea în limba franceză a acestui „Jurnal de călătorie în Franţa”, semnat de Lola Ţămbrescu, realizată de Luciana Vlad nu face decât să implementeze într-o mare cultură modul de receptare şi trăire a acesteia, de către o scriitoare plecată de pe plaiurile Mioriţei.

AL.FLORIN TENE