Am în faţa ochilor mei cartea părintelui Eugen Goia – „Memoria pământului românesc“, a treia carte tipărită acum şi a câta dintre manuscrisele Domniei Sale, nu ştiu! Omul aces­ta- om fiind mai înainte de toate- şi-a iubit şi îşi iubeşte ţara şi neamul acesta ca pe un singur trup binecuvântat de Dumnezeu, care a pătimit şi a înviat asemenea Celui răstignit pe crucea greşelilor noastre! Toate suferinţele şi îndurările sale, toate semnele cuielor sunt vii şi pilduitoare pentru cei de acum şi pentru cei ce vor veni în urma noastră! Memoria aces­tui pământ e limpede precum apa unei fântâni din care cel însetat îşi potoleşte arşiţa-i lăuntrică. Memoria lui nu cheamă la răzbunare şi ură, este mereu un imn şi o rugă a împăcării, a iertării celui pătimaş faţă de mult prea-pătimitul nostru pământ. De acolo, din Apusenii săi dragi, din faţa acelor altare de piatră poleite cu argintul şi aurul spre care au tânjit zările tuturor neamurilor, Eugen Goia ne aduce în prag amirosul sfânt şi bine­făcător de tămâie, cu gândul alungării duhurilor cele rele, al cinstirii celor ce au făcut istoria acestui neam. Cu scrisul său curat şi sincer, cu aplecarea firească asupra lucrurilor, autorul caută să zugrăvească icoane dătătoare de pace- când icoanele sunt şi vor fi în veci-aduceri aminte-, aştemând pe pânza curată a amintirii chipurile celor dragi, ale celor ce nu mai sunt în trup, aici printre noi! Memoria pământului româ­nesc! O carte nouă, dăruită semenilor, când asemenea celor înţelepţi – „tot ce n-ai dăruit, ai pierdut şi mai ales când nu ai dăruit la timp celor ce aşteaptă de la tine darul promis“.

NICOLAE NICOARĂ-HORIA

Anunțuri