Recent, poetul popular loan Buştea, domiciliat în llia, judeţul Hunedoara, a publicat la editura „Călăuza v.b.“ din Deva, cea de a cincea carte. S-a născut într-o „Dumbravă Minunată“, satul Dumbrăviţa. Aici a copilărit si a feciorit, după care a ajuns în armată. După liberare, s-a întors la ai săi, ajutându-i la munca pământului. S-a căsătorit de tânăr, amintindu-si şi azi de scrisorile în versuri, pe care i le trimitea, dragii lui soţii, pe vremea când era militar. Mai târziu, pe vremea „Raioanelor“, a coborât, din Dumbravă, în reşedinţa de comună, unde si-a făcut şi o profesie, aceea de şofer. O perioadă a lucrat în cadrul Cooperativei de consum, iar mai târziu, pe salvările din fostul spital din llia. Din acea vreme, a început să aşeze pe hârtie primele poezii, exprimând dorurile locurilor natale si frumuseţile dealurilor pe unde a copilărit. A cântat, în frumoase versuri, toate anotimpurile, ivindu-i-se în priviri, fie răsăritul de soare, fie apusul serilor de toamnă. Toate împrejurările i-au venit în ajutor: holdele cu aurul lor, dealurile cu semeţia ce o aruncă până unde ajunge şi nu ajunge privirea. În nota biografică, loan Buştea spune: „Cinstea, priceperea şi stăruinţa ţăranului român au fost şi vor rămâne alu-ul cel mai de bază al existenţei sale, proprietăţii sale, dacă tinerii cei mai buni nu se vor lăsa atraşi de cei răi în noroi, în chisăliţa mirositoare a caznelor. Nu mă voi dezmint şi mă voi lăuda vreodată de cele scrise mai sus, fiindcă am fost născut şi crescut de o mamă si un tată de la ţară cu dragoste de toate si mal presus de credinţa creştină“, loan Buştea, mânat de o pură sinceritate, nu uită să ne amintească: „Neputându-se lipsi de aportul meu în gospodărie pentru a merge cu vitele la păşune, încă de pe când aveam 5 ani am urmat doar şcoala primară de 7 clase unde, la sfârşit de ari, nu-mi lipsea premiul întâi cu coroniţă din flori, pe care, privind-o pe sub sprâncene, aveam senzaţia că mă ridic cu picioarele de pe pământ. Ţoale materiile îmi plăceau, dar mai mult poezia chiar dacă nu era făcută de mine, le reciteam cu nesaţ pe cele ale clasicilor Goga, Alecsandri, âminescu, Ion Creangă, Coşbuc, St. O. losif şi pe alţii. Trecând anii, n-am abandonat ideea de a avea măcar o carte a mea, să citească lumea şi cele compuse de mine“. Dorinţa autorului, cât şi frumuseţea gândului, nu peste multă vreme s-au împlinit, devenind realitate. Dovadă, lângă „Călătorind cu poezia“, mai stau alături alte patru volume „Cântul Dorurilor“, „Gura lumii“, „în mersul vremii“, „Lumină Sfântă“. Pentru lumina ce o emană, cât şi pentru atenţia şi dragostea ce o acordă versului, cităm: „Cititor de poezie/ Prin tine gândul s-arate/ Cât de dragă-mi eşti tu mie. Ca un fagure de dulce/Este limba ce-o vorbim/ Cinstind versu-i el ne-aduce/ Gândul de unde venim./ Peste veacuri ne-a ţinut/ Doina si cu poezia/ La greu fiindu-ne ca scut/ lubindu-ne mai mult glia/ Doina şi cu corbul frate/ Răsunat-a şi răsună/ Şi vor avea libertate/ Cât e soare, cât e lună./ Iar versul din poezie/ De la-naintaşi rămas/ Şi la cei ce-o să mai viei La români să fie-n casă. Că iubind-o îşi iubeşte/ Si mai mult neamul şi tara,/ în viaţă cât trăieşte/ Arătând la străini fală“.

Poetul popular loan Buştea posedă nu numai viziunea timpului, dar şi o judecată ce nu se va perima vreodată. Spre exemplificare, cităm poezia „Fără comentarii“: „N-am-adus nimic cu mine/ Nimic din astă lume,/ Vorba faptelor rămâne/Despre rău sau despre bine/ Iar tu simplu trecător/ Ce-ai râvnit după putere/ Vei fi simplu spectator/ Chiar de ai bani şi putere./ Sorocul aici ţine/ Pentru-a fi separaţi/ Când trecem în altă lume/ Suntem toţi egali şi fraţi./ Atunci se pune-ntrebarea,/ Nu fiindcă o gândesc eu,/ Cum îti pregăteşti chemarea/ In faţa lui Dumnezeui“.

loan Buştea nu numai că este un „consumator“ al realităţii, dar şi gândeşte poetic: „Poezia este aidoma unui pom încărcat cu fructe frumoase la care uitându-te de jos îţi par toate bune, dar urcându-te sus culegi doar pe cele mai frumoase luate pe ales, coborând cu coşul plin privindu-le nu ştii pe care să le mănânci întâf. Şi dacă mai reproducem şi „Portretul autorului“: „Aceasta a fost călătoria/ Făcută cu poezia/ Cu versuri d drag şi dori De a fi pe plac oamenilor“, putem afirma că loan Buştea face parte din stirpea poeţilor populari autentici, cunoscut nu numai la nivelul judeţului Hunedoara, ci şi la cel naţional.

MIRON ŢIC

Reclame