O carte, o lume, un spirit…

Am scris mai demult un text pentru cartea domnului professor Aurel Anghel JUCĂRIILE VORBESC. NU AM FOST FOARTE CONVINSĂ CĂ MERITA SĂ FIE TIPĂRIT.DIN ÎNTÂMPLARE TEXTUL S-A RĂTĂCIT.

Acum câteva zile, l-am întâlnit la Ziua porţilor deschise. M-a vestit că mai editează o carte CRÂNGUL CU PITICI ŞI CU BUNICI. Am fost de acord să deschid această carte despre care am aflat că este o antologie cuprinzând şi JCĂRIILE VORBESC. „Am citit cartea şi m-am afundat într-un univers miraculos. Am simţit o bucurie ca atunci când, mamă fiind, redescopeream copilul din mine şi încercam să pun în scenă un spectacol cu personajele din poezii. Simţeam cum vibraţia din carte trecea prin mine şi se transfigura într-un spectacol unic.

Care să fie miracolul, cum este posibilă o asemenea trăire emoţională ?Autorul acestei cărţi este un om cu suflet mare, iubeşte copiii cu adevărat, sensibilitatea trăirilor este autentică şi m-am gândit; oare câţi copii nu şi-AR dori un asemenea bunic.O clipă MI-am dorit şi eu să fiu în ipostaza de copil să merg prin Crâng, să pun întrebări şi să primesc răspunsurile pe care Le dă autorul copiilor în această carte.Sub ochii cititorului jucăriile prind viaţă, se crează o lume fascinantă , chinestezică , de o altă calitate decât cea din desenele animate care sunt prea mecanice.

Pretextul epic este cursa care ţi se întinde. Întâmplările sunt din lumea realului şi a obişnuitului.Curgerea versului, asocierea cuvintelor, universul imaginat deosebit de variat şi neaşteptat te conduc la un răspuns concluzie. Pronunţi cuvântul în silabe: A-U-TEN-TIC.Mesajul transmis este trecut prin filtrul pedagogului cu experienţa de o viaţă în slujba copilului. Iată de ce aceste poezii satisfac neastâmpărul privirii, al imaginaţiei copilului de azi aflat ore în şir în faţa televizorului .Întoarcerea la carte şi la cuvântul scris se poate face doar cu o carte în care cuvântul se animă prin forţa celui care l-a pus în ordinea cerută firesc de copil.La acest rezultat profesorul-poet ajunge prin colorarea acestui univers, cu jucării care substituie animalele, îndrăgite de copii: pisici,răţuşte, ursuleţi, reni ,cămile…

Modernizarea comportamentului place în mod deosebit: pisica exersează vocalize, măgăruşul se crede cântăreţ din fire, puişorul de găină sare etapa cunoaşterii iniţiatice şi dă de namila cu patru roate, purceluşul cel isteţ, fuge iute din coteţ şi nu mai intră in casă decât , dacă-l chemi la masă, şoricelul poposeşte în cămară şi se apucă de treabă, ronţăie la celofan, vrea să intre în borcan, căţeluşul nătăfleţ IA un făcăleţ în gură şi îl lasă doar când vede o pisică. Este aici o tehnică a medierii conflictelor, a readucerii şi anulării lor în planul ideatic care fascinează nu numai pe copil, ci şi pe adult.

Este această carte şi un şir de răspunsuri la întrebările pe care Le pun în mod firesc copiii: De ce are cămila cocoaşe în spate?Cocoaşele-s rezervoare de apă şi de mâncare. Să meargă cât ţine vara fără grijă prin Sahara. De ce are girafa gâtul lung? De ce bate vântul De ce e leul rege? Cine vesteşte iarna? De ce bate ceasul? Care este legătura dintre ceas şi timp?Poetul-pedagog instruit răspunde firesc, pe baza experienţei, Dar şi a inspiraţiei de tip poetic pe care am resimţit-o în fiecare vers.Am avut imaginea scriitorului ţinând de mână copii , vorbind cu ei în modul cel mai firesc şi răspunzând numeroaselor întrebări. De ce iubim animalele? Poetul scrie copiilor poezia Un prieten devotat. De ce să fii bun şi ce păţesc copii răi? Citiţi în carte şi veţi afla.

Una dintre poeziile care m-a impresionat este Lecţia de desen. Autorul lasă la cârma dialogului pe nepoţica as, dându-I satisfacţia de a if profesoară de desen pentru calculator. O adevărată lecţie a altui tip de comunicare cu elevii pe care îl solicită imperios învăţământul actual.Autorul propune artificii artistice uşoare, construieşte scene verosimile. Numai adultul care poate învăţa de la copil este un pedagog real şi un prieten sigur al acestuia. Prin apropierea de lumea copiilor adultul devine mai bun şi uită o clipă de necazurile zilnice cum făcea tatăl lui Ion Creangă, cel care intra în jocul copilului direct şi mama care Le făcea atâtea minunăţii de neuitat.

Iubesc şi eu copiii şi am perceput aceste poezii ca pe nişte bijuterii ascunse în filele unei cărţi de valoare, cu porţi deschise spre minunata lume a copilăriei de azi şi a lumii atât de complexe de mâine.Cartea se va bucura sigur de succes în noua ei formă cu încă două culegeri adăugate OLUME ÎN PALMA MEA şi CRÂNGUL CU PITICI ŞI CU BUNICI şi va îmbogăţi negreşit patrimoniul literaturii române pentru copii.Menţionez că ilustrarea cărţii cu desenele celor două nepoate Diana şi Ioana este o idee cu totul inedită şi am simţit tot timpul citind cartea o relaţie de un fel aparte între un bunic poet şi două copile fericite care desenează cuvintele lui.Felicit autorul , pe cele două nepoţele şi editura OMEGA din Buzău care prin această carte va spori in mod cert nivelul de competenţă.

Prof. GABRIELA BECEANU, Colegiul Naţional B.P. Hasdeu, Buzău.

Anunțuri