Cine-şi mai aminteşte de visurile şi dezideratele la care a îndrăznit la un moment dat, ori de ipostazele în care şi-a făurit planuri temerare, asuprit de trecerea timpului, mai cu seamă atunci când se apropie de o vârstă rotundă? Clipele acelea ar rămâne pierdute pentru totdeauna, pentru că memoria emoţiilor e scurtă. Planurile şi visurile se împlinesc şi ele devin praguri şi trepte spre altele aidoma, fără să mai fie amintite clipele de graţie (cu adevărat inspirate) care le-au generat.

Nicolae Băciuţ, hotărât de a învinge această inerţie, a dorit să imortalizeze clipa dintre ani pentru ca acele stări inefabile să rămână. Şi a reuşit. De la visurile încropite (când, decât în clipa dintre ani, moment de bilanţ provizoriu?) el a găsit motivaţia ideală pentru susţinerea unui jurnal, cu tot ce implică el pentru că a dorit ca toate acestea să rămână. >>>>

Anunțuri