Cu certitudine, literatura română, ca şi istoria, de altfel, îşi are părţile ei mai puţin arătoase şi deloc lăudabile. Acest segment, unanim recunoscut de critica literară, corespundea, din punct de vedere istoric, epocii comuniste, când mistificările şi înscenările de orice fel nu au încetat să se producă, sub imperiul diverselor directive de partid.

În recenta sa carte, Iluziile literaturii române (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2008), atât de îndelung dezbătută în revistele literare sau pe bloguri, profesorul Eugen Negrici demonstrează, cu metodă, că iluziile şi deziluziile literaturii române sunt multe şi ele nu vizează doar perioada mai sus amintită, ci îşi întind tentaculele până spre începuturile istoriei noastre literare. Acest nefiresc fenomen este explicat, în viziunea autorului, prin existenţa în mentalul colectiv, a unor complexe de inferioritate ce nu au încetat să umple spaţiile goale, fie şi din literatură, cu închipuite edificii estetice.  >>>>

Anunțuri