Există cărţi care trec proba timpului uneori nu atât prin valoarea literară cât prin valoarea mesajului civic-moral. Între acestea se înscrie şi Pe autostrada socială: utopie şi critică (Editura Asociaţiei Culturale ,,Iulia Hasdeu‘‘, Bucureşti, 2007, 96 p.) de Paul Polidor, un cantautor care de ani de zile promovează în ţară şi în străinătate conceptul de interferenţe muzicale, susţinând concerte de muzică şi poezie în diverse limbi străine, de la franceză şi rusă la turcă şi azeră. În noua carte de versuri, Paul Polidor îşi dezvăluie   o   altă   faţetă – aceea  de autor de poezie social-politică –, infirmând astfel şi o prejudecată. Poeţii nu sunt nişte visători, cu capul în nori, trăind într-un turn de fildeş, ci sunt poate cei mai sensibili şi lucizi receptori ai timpului în care trăiesc, sunt exponenţii acestui timp. Paul Polidor demonstrează că nu este doar un cântăreţ plurilingv al frumosului, ci şi un cetăţean care nu rămâne indiferent la urâtul, la trivialul şi derizoriul din preajmă pe care încearcă să le exorcizeze prin artă. Se întâmplă uneori să facă rabat lirismului de dragul veridicităţii. >>>>

Anunțuri