După lecturarea poemelor cuprinse între copertele cărţii semnată  de Paul Polidor, „Pe autostrada socială:utopie şi critică” (Editura Asociaţiei Culturale Iulia Haşdeu – Bucureşti –) am constatat trista existenţă a unui caracter nonconformist faţă de revărsările sociale. Precum eretele napoleonian, capabil de voluptatea altitudinii, – aşadar un viguros elan al gândurilor – distigem conexiunile versului polidorian ce provin din contextul socio-ideologic al epocii noastre, conturându-se dialectica ironiei prin ricoşeu, amintind aici, din seria specifică, titlul „Public americănesc” (o altă meserie nouă) citez: „La ce-aude pe bandă/ El râde, că e comandă” p.42; continuând a fi în dezacord cu condiţia vasalităţii democrate, va puncta fără echivoc: „Stăm cu Euro-n gând/ Cu Dolaru-n şa/ Sunt tot lanţuri de fier/ Ori de catifea” (Muncă şi utopie,p.38)

Poezia simplă, directă, unde orice formă adoptată are o semnificaţie, un sens format, demonstrează o tensiune spirituală specială. Chiar şi ritmicitatea, aliteraţiile din actul poetic, străbate intensitatea trăirii în alternanţa vocală a recitării, determinată de tempo-ul fiecărui vers. Astfel,  tonica într-un acord perfect, ne dă o mai mare plăcere a echilibrului prin unitate melodică şi unitate ritmică în dispunerea cadenţelor şi alternarea tensiunilor. >>>>

Anunțuri