„Nicolae Theodor Poiană sporeşte cu încă o treaptă experienţa sa poetică anterioară. Urcuşul e greu şi acest lucru se simte uneori, dar el este onorabil şi înviorător pentru toţi aceia care obişnuiesc să rătăcească, din când în când, prin grădinile pline de surprize şi de minuni ale Poeziei.“ (Nicolae-Paul Mihail).

Simplitatea expresiei, condensarea ideilor, folosirea motivului parabolic vin în sprijinul temelor propuse din acest volum, sugerând atmosfera celor mai însemnate momente din viaţa scriitorului.

Uneori, palpabil, concretul, diurnul iau o turnură abstractă, comunicând mai întotdeauna existenţialul. Însă, poetul Theodor Poiană e atent la ceea ce se întâmplă cu sufletul lui, la ecourile care pătrund în toate acele elanuri lăuntrice, subtile, care, printr-o metamorfoză inefabilă, se prefac într-o suferinţă candidă.

În fond, autorul acestui volum – e şi aici – precum în precedentele sale cărţi un căutător al celor de dincolo de aparenţe, al esenţelor, al certitudinii cum şi al visării – şi în final – el însuşi „îmbolnăvit“ de Munte, de Păsări şi Poezie. >>>>

Anunțuri