Apropierea primăverii ne aduce în preajma unei sărbători controversate – ziua de 8 martie – să fie celebată de motive politice sau nu? Personal consider că nu asta e problema: oricând cred că e bine să ne bucurăm că putem celebrăm ceva, mai ales când e vorba de a sărbători frumuseţea, graţia, bunătatea, sensibilitatea şi multe altele la un loc. Am auzit pe vremuri şi întrebarea: când îi sărbătorim pe bărbaţi? Răspunsul că ei sunt sărbătoriţi zilnic nu prea ţine. Dar în fine…

Oricum, am ales – gândindu-mă la aceste lucruri, – să mă refer acum la opera unei scriitoare publicată recent şi care mi se pare a fi emblematică pentru un destin contemporan. Este vorba de romanul Jocul de-a viaţa şi volumul de poezii Broderii în vid apărute la editura Rao Internaţional.

Literatura este de tip biografic, tonul este confesiv şi ne emoţionează prin calitatea scriiturii, a ideilor filosofice şi a informaţiilor definitorii pentru anii pe care îi trăim. În roman – narativ prin structură şi compoziţie, întâmplările dramatice sau mai puţin, se succed cronologic, într-un ritm trepidant şi în continuă amplificare, pe când în poezii, – prin definiţie lirice, – predomină, cum e şi firesc, esenţialul sentimentelor şi al gândurilor încărcate de nostalgia vremurilor care s-au săvârşit:

Prima uimire a copilăriei

a fost jocul focului în vatră.

Mama cu faţa luminată

ori pierdută în drum

cu mişcări de descântec,

prepara bucate

în vase e lut afumate. >>>Florin Contrea>>>

Anunțuri