Un umorist dăruit cu harul talentului de a împleti sunetul ironiei cu tonul eseistic al analizei pesiflante este Ioan Marinescu-Puiu,în recentul volum Recidivist în Umor,apărut la Editura Grinta,2007.

Dacă prefaţatorul cărţii Mihai Frunză în Bravo,Puiule!,foloseşte aceaşi”armă”a umorului pentru a prezenta cartea,lovind la ţintă remarcând că autorul a dat lovitura prin această lucrare,eu am să ţintesc cu ajutorul analizei la modul serios de abordare.

În pseudo-eseul Piatra în epoca de piatră(folclor comentat),având ca motto,elocvent pentru tema abordată,:Piatra,piatra de e piatră/şade jumătate-n apă…,autorul despică firul în patru prin analiza unor expresii populare,în care piatra cu sensul ei material,dar şi cel peiorativ,este obiectul de interpretare al autorului cu ironia în colţul buzelor,unde umorul filozofard este exprimat prin înţelegerea unor ziceri populare.Inversând planurile de abordare a expresiilor cu alte sensuri ale aceloraşi cuvinte şi introducând între ele ironia fină, sensurile de înţelegere ale expresiilor populare se schimbă total.Tocmai contradicţia dintre înţelesul iniţial şi cel final dă naştere la umorul-inteligent,exmplu:O casă de piatră,pe vremea aceea,(e vorba de epoca de piatră),se făcea din piatră de casă,care de multe ori era piatră de râu,de unde şi expresia:Apa trece,pietrele rămân!-rămân pentru constructor de locuinţe!,concluzionează la modul”serios”humoral,autorul..

În Hai să nu fim răutăcioşi! Ioan Marinescu-Puiu creează apofteme prin inversarea percepţiei unor expresii,conturând în acest sens,o nouă formă de înţelegere a textului iniţial,prin modul ironic al construcţiei de fapt,ironia este emanată din această închegare constructivă:Nu numai canibalii,darşi semenii noştri,când nu mai au ce să mănânce,încep să se mănânce între ei. >>>Al. Florin Ţene>>>

Anunțuri