Poeta MONICA ROHAN ne-a dăruit acum un an, un volum de poezii plin de semnificaţii spirituale. Este vorba de o carte intitulată simbolic „Picături”, publicată de Editura Marineasa din Timişoara în februarie 2007. Înainte de această operă, autoarea s-a făcut remarcată în viaţa literară a cetăţii cu scrierile: „Trecând printr-o dimineaţă”, Ed. Facla, 1983; Scrîşnet”, Ed. Ed. Litera, 1984; „Dulce lumină”, Ed. Hestia, 1996; „Vedere periferică”, Ed. Hestia, 1998; „Nostalgia grădinii”, Ed. Anthropos, 2006, şi câteva volume de povestiri. Prima carte a fost apreciată de cunoscuta poetă Constanţa Buzea în revista „Amfiteatru” din anul 1983.

Răsfoind volumul se poate uşor constata că versurile poeziilor sunt extrem de scurte, ceea ce – din punct de vedere stilistic, ne duce gândul că ar fi vorba de utilizarea unui gen poetic în formă fixă, originar din Extremul Orient, şi care este cunoscut cu numele de Hai-ku. Dar, la o privire mai atentă, vom observa că nu este vorba chiar despre de aşa ceva. Poeta creează o variantă proprie de poezie, pe care am numi-o „esenţă de gând poetic”, frânturi de realitate/ idealitate extrasă mai ales din natura înconjurătoare. Din titlurile volumelor anterioare se mai poate constata şi o apropiere treptată de ideal, pornind de la peisajul familiar al grădinii, din planul concretului material, şi ajungând la eter, spre o stare sufletească diafană.

O astfel de poezie nici nu poate fi uşor analizată cu uneltele materiale – tinzând spre exactitate formală, – ale stilisticii literare, sau ale poeticii clasice sau moderne, ci este nevoie mai mult de o abordare afectivă, la care metaforele poeziei sunt mai la locul lor decât noţiunile aride ale poeticii. Este nevoie aici – paradoxal vorbind, – de o comentare poetică a poeziei, lucru dificil de realizat şi – desigur, – nu tocmai pe placul specialiştilor în domeniu.

De aceea, apreciem sensibilitatea cu care autoarea îşi denumeşte stihurile (metaforic), picături, situându-şi astfel demersul poetic sub semnul simbolic şi alchimic al apei – în ipostaza sa aerian-descendentă a picăturii de ploaie, dar şi sub semnul temporal al clipei – ce repede dispare din faţa privirii noastre uimite sau numai uşor întristate. >>>Florin Contrea>>>

Anunțuri