O poetă având o coerenţă în discursul liric,sensibilă,ce prinde în formă genuină fluxul memoriei este Cristina Maria Purdescu în volumul bilingv(româno-italiano) Mai tânără cu un cuvânt,apărut la Editura Muzeul Literaturii,în traducerea lui Geo Vasile,având o prefaţă semnată de Traian T.Coşovei.

Poeta se află la limita dintre confesia sinceră,dar învolburată,şi delirul suav,amestecând în creuzetul eului,într-o regie proprie,referinţa culturală cu elemente biografice ,poeme cu adrese precise,instrumente cu ajutorul cărora sondează mereu misterul ancestral:Eu îmi trezesc uitarea,un regat/Şi trec înfierbântată prin păţanii/Şi,fără înţeles,mă strig şi cad/Ca un salcâm în urma unei sănii.(Regat).Răstălmăcind aparenţele pentru a descifra filonul spiritual,poeta în acest volum vibrează patetic împingând trăirile până în haloul mitului:De-atâta strâns şi de nesomn,/Ai ochii mici,privirea-ţi piere,/Te-ai stins,lunatecul meu domn/Şi eu rămân a cui m-o cere.(Trecător prin lumea vie).Universul liric întemeiat pe simbolurile purificării conduce până în fondul ritualic,când dispariţia unui confrate o îndeamnă la reflecţie:O lume în vis,plăsmuiri nesfârşite/Care curg şi inundă şi curg/De oboseală,de gânduri ruginite,/A mai dispărut un poet,într-un burg.(Numele lui a fost scris).Exusperanţa nostalgică,imageria echivocă,pe jumătate fabuloasă,pe jumătate reală,traduce o sensibilitate interogativă,gesticulaţia duioasă are o credibilă notă de sentimentalitate proaspătă,atinsă,uneori,de reflecţia posomorâtă. Această sensibilitate provine şi din faptul că poeta vine din dogoarea câmpiei teleormănene:Nu mai ştiu să ascult,să te-aud/Departe de tine,tot mai îndepărtată/Şi vorbele se sparg pe drum şi nu ne-ajung,/Sunt numai urma trasă,în silă,de-o săgeată.(Sunt numai urma).Prinderea existenţei în vers,închistarea trăirii imuabilă în formă canonică,descrierea ca mistificare a fluxului vital par a fi temele importante ale acestei lirici rafinate până la imaginea graţioasă,elegantă şi iubitoare de transparenţe.Cuvântul pentru cristiana Maria purdescu este”material primă”a construcţiei sentimentului.Poeta şi-a educat cu grijă predispoziţiile,ţinând versurile la intensitate egală şi infuzându-le o nelinişte tulbure,ca o cutremurare.Metaforele folosite sunt surprinzătoare şi bine strunite în chingile versului clasic. >>>Al. Florin Ţene>>>

Anunțuri