„Am oscilat foarte mult până să scriu acest roman, sunt convinsă că mulţi nu au mai avut încredere în faptul că ar apărea.” Plină de nonşalanţă, Loredana Englisch, autoarea acestui roman, „Mireasa fără voal,” continuă să scrie în „Pagina albă”:

„Simt, totodată şi necesitatea evitării unor posibile conţinuturi banale sau superflue de care cititorii mei, desigur, se vor plictisi.” „Uneori nici eu nu pot pricepe de ce am scris ceva anume.”

Ei bine, aceste citate din „Pagina albă” a romanului, dacă vor să convingă, ele mai degrabă par a fi cuvinte mulse dintr-un uger de sticlă.

Autoarea încearcă certitudinea unei prezenţe, a unei iubiri care în ea şi pentru ea singură revine pentru scurtă vreme. Putem considera că scopul esenţial al autoarei în romanul „Mireasa fără voal” este de a sugera cititorului reminiscenţa unei fericiri pierdute sau prevestirea unei fericiri făgăduite.

Prin dialogul personajelor autoarea întrepătrunde subiectivitatea dură a faptului trăit cu ceea ce impresionează din afară ca însufleţit. Personajele au un caracter concentrat, ca nişte variante încolţite cu grijă şi sterilizate. Loredana Englisch îşi împarte romanul în capitole pe care le numeşte „pagini” cu diferite titluri: „Pagina pozitivităţii”, „Pagina corespondenţei”, „Pagina scriiturii”, „Pagina provocatoare” etc.

M-aş opri doar pentru o clipă la „Pagina nescrisă”, aici, golul, albul, cuvintele plutesc în gol şi se agaţă în toate părţile de ceva din jurul lor. Dialogurile se transformă în sunete de tromboane care se anulează reciproc. Fără centru, fără scop interior, capitolele acestui roman se adună într-un joc de cărţi, un joc care ne plasează într-o realitate în care ceva nu mai răspunde. Trăirea veche şi autentică este introdusă în zilele noastre. Astfel starea suspendată a iubirii trece în dezavantajul său amuţirea. >>>Petre Bucinschi>>>

Anunțuri